Meseria aceasta a noastră ne pune în contact cu mulţi oameni. Printre ei, am cunoscut două persoane care, alegându-şi bine ocupaţia de-o viaţă, au făcut din ea un prilej de bucurii. Cu timpul, ieşind la pensie, au devenit o piatră de încercare pentru cei care, în diferite posturi, sunt la pupitrele de decizie. Au devenit, pentru aceştia, chiar sâcâitori, persoane incomode, dar viaţa a arătat că sunt necesare. Nu-l pot uita pe Gh. Creţu, fostul diriguitor al sportului argeşean, preţuit de specialişti reputaţi din federaţiile naţionale. Era ca un balsam, această recunoaştere, pentru omul care, de câteva ori, dându-mi telefon (o făcea foarte des în ultimul an al vieţii sale), plângea… deplângând soarta unor sporturi pe care le pusese pe picioare în Argeş, sporturi care, pe vremea sa, erau în topul naţional. Un primar la care ajunsese de câteva ori, propunându-i proiecte fezabile, l-a dat chiar afară din anticamera sa… „sătul” de insistenţele lui. O umilinţă! Cei din domeniu îşi aduc aminte de competiţii de rang înalt organizate/ găzduite la Piteşti, sau de faptul, deloc de neglijat în comparaţie cu situaţia de azi, că anumite discipline – atletismul, boxul, luptele ş.a. – erau pe podiumul naţional. Plecând în lumea celor drepţi, Gh. Creţu a lăsat ceva!
De ceva vreme, aproape nonagenarul Ilarie Isac, fostul director al Institutului Pomicol Mărăcineni, atrage atenţia prin tenacitatea cu care militează pentru o agricultură mai eficientă în România, pentru salvarea pomiculturii româneşti, pentru ridicarea standardului ştiinţific al „Simfoniei lalelelor”, manifestare de o longevitate exemplară pe plan naţional, iniţiată chiar de el, sprijinit de un mare specialist, un reputat peisagist – ing. Gh. Pacea. După ani în care mai multe persoane (care au fost, într-adevăr, în funcţii de execuţie, nu de concepţie!) au încercat să-i fure pur şi simplu „Simfonia”, dr. ing. Ilarie Isac a reuşit, sub marca 165812, să înregistreze paternitatea sa la OSIM. De curând, a demontat chiar o informaţie care făcuse carieră, cum că lalelele sunt de dată recentă. Lalelele, susţine Domnia Sa, cu documente, sunt pe pământ românesc de patru secole!!
Pentru noua ediţie a „Simfoniei” propune o colecție pe viu, cu câteva sute de lalele, amplasată pe banda de un kilometru Brătianu – Ramada, pe Calea Bucureşti, ca o carte de vizită a Piteştiului. Împreună cu un la fel de pasionat pomicultor – Gh. Voica – şi cu Aurelian Olteanu, reprezentând Societatea Naţională de Pomicultură, fixează, cu date şi aprecieri de specialişti, locul de frunte al prunului în pomicultura argeşeană. Acesta ocupă locul întâi, în Argeş, cu o suprafaţă de 13557 ha, adică 66,6%. Din păcate, prunul a îmbătrânit în plantaţiile argeşene (are peste 25 de ani). Specia este în declin (pe 8105 ha – susţin cei trei analişti), în sistem extensiv, depăşit din punct de vedere tehnologic. Au devenit de notorietate naţională intervenţiile sale la cel mai înalt nivel. Le-a scris tuturor preşedinţilor, în speranţa că se vor lua măsuri în legătură cu optimizarea agriculturii, dar a fost dezamăgit de inacţiunea lor. Semnalelor sale şi ale colegilor pentru salvarea pomiculturii, în ţara fructelor, li s-a dat răspunsul indirect: import masiv de fructe!!!… Dl. Voica, de pildă, a renunţat să mai investească, pentru că a rămas cu merele în depozit… Mare durere!
Şi încă două propuneri, ale domnului Isac, la adresa autorităţilor locale: o Casă a Simfoniei şi un Muzeu (Casă) al Prunului. Sunt oameni cărora le pasă de necazurile comunităţii. Le-aş zice necesarii… sâcâitori. „Activismul” lor este de apreciat.
