Anul trecut, voiam pentru judeţul meu autostrada spre Sibiu, staţiunea de schi de la Moliviş, o nouă centură ocolitoare şi sală polivalentă la Piteşti, drumuri mai bune şi câte şi mai câte! Nu a fost să fie, dar pentru anul 2018, când vom sărbători Centenarul Marii Uniri, dorinţele mele cele mai mari sunt:
– să fim mai sănătoşi şi cu ajutorul unui sistem medical mai performant din care să dispară lipsa de personal, indolenţa şi mica şpagă (luaţi aminte la miracolul care se petrece la Mioveni!);
– să fim cu buzunarele mai pline şi cu sprijinul Guvernului, care să stimuleze mediul privat, nu să îl sufoce (nu-i bai, cum zice ardeleanul, poate să aibă bugetarul salariul mare, dar să şi-l merite şi să nu îl primească doar cu preţul cocoşării angajaţilor din sistemul privat);
– să fim mai cinstiţi, deci să reducem corupţia la cote care să nu ne mai afecteze viaţa de zi cu zi;
– să fim mai liniştiţi, respectiv să nu mai avem parte de birocraţia care ne înnebuneşte în instituţiile publice;
– să fim mai în siguranţă, atât în propriile locuinţe, cât şi în traficul rutier care în anumite zone a devenit o adevărată armă;
– să fim mai uniţi în condiţiile în care ne-am înstrăinat unii de alţi, obosiţi de atâtea griji personale sau familiale;
– să fim mai muncitori şi mai conştiincioşi, nu doar cu gândul la grătarul de weekend;
– să avem pe cine să alegem pentru a ne reprezenta interesele, iar cei care ni le reprezintă acum să o facă din convingere şi cu implicare pentru argeşeni;
– să scoatem la lumină adevăratele modele din societate, aşa cum „Argeşul” încearcă să facă an de an prin „Premiile de Excelenţă”;
– să fim mai înţelepţi şi, înainte de a ne agăţa de paiul din ochii celorlalţi, să vedem bârnele din ochii noştri şi să le eliminăm;
– să credem mai mult că se poate.
Da, aş vrea şi autostradă spre Sibiu, şi un Transfăgărăşan mai bun, şi polivalentă (nu de alta, dar ni se promit an de an şi…. degeaba); aş vrea şi pasaje rutiere în Piteşti, şi apeducte de la munte spre şes, şi condiţii civilizate de trai la ţară etc. Vreau multe. Şi la fel ca mine sunt toţi cei care văd că mai e puţin şi se fac 30 de ani de când s-a schimbat regimul, dar cu ce folos? Ne trezim şi noi în anul Centenarului?
