Iar trecem printr-o perioadă efervescentă în domeniul financiar. Băncile au luat cu asalt toate canalele mediatice şi ne servesc credite la tavă, asezonate cu dobânzi… irezistibile. Pofteşte la un împrumut cu 9,25% dobândă anuală. Este probabil cel mai bun lucru pe care îl poţi obţine, altundeva te „cocoşează”. Dar stai aşa, că şi în partea cealaltă au o ofertă specială: dacă încasezi veniturile într-un cont deschis la banca lor, presară peste felul principal o reducere de îţi lasă gura apă (la final, ieşi sub 9%). Până şi IFN-urile au tacticile lor de „gherilă”. Pentru că în niciun caz nu renunţă la a te stoarce de bani (practicând dobânzi efective de 30% şi chiar mai mult), spun că ei sunt singurii care te primesc cu braţele deschise, chiar dacă ai fost un client rău-platnic, chiar dacă ai un salariu de mizerie sau dacă eşti îngropat în datorii. Toate ofertele converg către un singur lucru: bun sau rău, reprezinţi o sursă de trai pe vătrai: ei sunt leii, tu eşti… antilopa. Cum rămâne însă cu economiile? Păi, băncilor a ajuns să le fie ruşine să mai vorbească despre aşa ceva.
Economiseşti… nimic
Este într-adevăr jenant să anunţi că îţi poţi deschide un cont de economii cu dobândă de 1%. Vă mărturisesc că eram abonat la ştiri bancare (direct de la sursă, nu „conspiraţii”), fiind client vechi al unei bănci importante de pe plaiurile noastre mioritice. De ceva vreme însă, echipa de comunicatori nu mai răsuflă nimic. Ultimul anunţ l-am primit parcă în vara trecută, când am fost înştiinţat că dobânda a scăzut la 1,4%. Între timp, dacă vă vine să credeţi, s-a înjumătăţit: a ajuns la 0,7%! Vă daţi seama că, nu peste mult timp, dobânda va fi zero şi la un moment dat chiar negativă? Să nu vă miraţi când o să se întâmple asta! O să ajungeţi să plătiţi pentru ca banca să aibă grijă de banii voştri. Mă întreb ce mesaje de impact or să transmită atunci specialiştii în comunicare. Cred că vor suna cam aşa: „banul ţinut la saltea, hoţul noaptea ţi-l va lua”… „dar la bancă de-l depui, e al tău şi nu al lui”. Râdem, glumim, dar treaba e cât se poate de serioasă.
Ce vremuri…
Cetăţeanul fără înclinaţii către afaceri şi investiţii avea până prin 2008 o alternativă viabilă pentru a strânge bănuţi. Era simplu: nu risipea tot salariul; cu o parte din el mergea la bancă. Pot să confirm că, înainte de criză, urmând acest model, contul mi se rotunjea lunar cu câteva sute de lei (ajunsesem să primesc efectiv încă 25% din salariu fără să-mi bat capul cu un al doilea job sau să-mi deschid o şaormerie). Iar suma creştea de la o lună la alta. Însă, dacă vă aduceţi aminte, la acea vreme dobânda la economii era de peste 10%. Din păcate, odată cu criza, visul frumos s-a spulberat şi a trebuit să mă reorientez. Am găsit (şi încă recomand) ofertele de economii sub formă de investiţii în obligaţiuni. Nu au cine ştie ce randament, dar prezintă siguranţă. Cine miroase mai bine domeniul poate merge pe acţiuni la bursă. În orice caz e mai bine decât să depui banii într-un depozit clasic de economii. Nu doar că nu mai câştigi nimic, dar ajungi să şi pierzi.
George OLTEANU
Un Comentariu
Puiu
Domnule Olteanu, confirm cele scrise de dumneavoastră, că în 2008, dobânda la depozit era de 25% pe an şi era o sursă de venit mai mare ca a unui om de afaceri, din acea perioadă, care muncea ca prostul pentru stat, amenzi şi şpăgi pentru cei care veneau în control la firmă. Dar ştiţi cât era dobânda la credite? În perioada 1995 -2005 băncile de tristă amintire, Banca Religiilor, Banca Agricolă, BCR, Bancpost, etc. şi-au construit sediile acestea impunătoare şi ultra dotate pe spinarea fraierilor care luau credite cu dobânzi de 70-140%. Salariul angajaţilor din bănci era astronomic, dar funcţionarii băncilor se uitau ce ai în geantă, atunci când solicitai un credit. Unii dintre ei astăzi sunt oameni de afaceri foarte puternici, alţii au trecut prin puşcării! Astăzi s-au subţiat mult veniturile şi ciubucurile funcţionarilor din bănci, dar au crescut aroganţa, dispreţul, ignoranţa, faţă de cei care vrând -nevrând apelează la serviciile lor. Nu mai vorbesc de presiunea enormă făcută de bănci şi stresarea prin mesaje ,telefoane şi scrisori de ameninţare asupra debitorilor, diferenţa dintre ei şi cămătari fiind insesizabilă! Despre bănci, numai de rău!