Izvoarele convingerilor oamenilor nu sunt deloc evidente. Nu le surprinzi pe feţele lor. De fapt, sunt izvoare care îşi au punctele de plecare în complicatele laboratoare sufleteşti. De aceea, preşedintele psihologilor din România, Daniel David, s-a înşelat când a afirmat acum câteva zile că motivul pentru care nu am ieşit la votul prilejuit de referendumul pentru familie ar fi faptul că avem o alergie la ceea ce se numeşte concentrarea puterii sociale, la ideea de şef, la a ni se spune ce să facem şi că noi dezvoltăm o reactanţă psihologică la autoritate. Or, dacă referendumul era, de exemplu, despre autonomia unei părţi din trupul ţării, nu ştiu dacă am fi dat dovadă de aceeaşi reactanţă psihologică la autoritate. Deci, se pune din nou întrebarea: de ce mulţi dintre noi nu au ieşit la referendumul pentru familie? Eu cred că este vorba de o reactanţă psihologică la morală. Noi avem o solidă morală despre familie, iar referendumul s-a plasat în acest orizont. Majoritatea românilor nu-şi poate imagina o familie formată din două persoane de acelaşi sex. Neînţelegând o astfel de situaţie, ei au dat o conotaţie politică acestei acţiuni de consultare de masă.

Pe de altă parte, când s-a pus problema parteneriatului civil în Occident, vest-europenii aveau o educaţie axată pe principiile rigide ale moralei victoriene. Instalată în jurul anului 1840, această morală se caracteriza printr-o atitudine sever restrictivă faţă de sexualitate. Un prim principiu era sanctitatea căminului, în care rolul femeii era de a sluji bărbatul. Plăcerea şi bucuria erau interzise dacă proveneau dintr-o iubire extraconjugală. Restricţiile moralei victoriene vizau mai ales sexualitatea femeii. Conform idealului victorian, femeia trebuia să fie delicată, pură, incapabilă de a trăi sexualitatea, asemenea unui înger. Mai ales că natura feminină diferă de cea masculină: femeia nu are tendinţe sexuale active, ele trebuie trezite. Doar femeile depravate au simţăminte erotice spontane. O femeie poate trece prin viaţă fără a cunoaşte viaţa simţurilor. Iată de ce, în perioada aceea, în Anglia se cenzura orice cu privire la sexualitate. În sfârşit, orice manifestare a sexualităţii care cădea în afara moralei era vehement condamnată.

În asemenea condiţii a apărut şi s-a dezvoltat o adevărată subcultură sexuală, favorizând naşterea parteneriatului civil dintre homosexuali şi lesbiene. Apariţia acestui parteneriat a reprezentat o replică informală la exigenţele oficiale. Aşa s-a ajuns ca în sânul claselor mijlocii ale ţărilor vest-europene să se deschidă o groapă în care au căzut mulţi tineri ce sufereau de nevroze şi de alte perturbări funcţionale ale psihicului. Astfel de nevroze şi perturbări apar la indivizii sensibili care au eşuat în trecerea de la natură la cultură. O sensibilitate care descompune sufletul bărbatului şi trupul femeii. Şi astfel s-a ajuns ca mersul, picioarele, trupul, şoldurile, privirea, buzele să formeze întregul unei femei. La fel, omoplaţii, virilitatea, tatuajul să formeze întregul unui bărbat. În mintea oricărei fete, picioarele şi sânii sunt punctele de forţă pe care ea a fost învăţată să şi le pună în valoare.

Or, psihologii spun că acest lucru nu se datorează eroticului precoce, ci dorinţei acestei fete de a fi în rândul lumii prin tot felul de devieri ale naturii ei. Aceasta este actuala subcultură a claselor mijlocii din vestul Europei. Este vorba aici de un instinct al tinerilor de a se simţi bine, de natura lor. Pentru ei totul se joacă de la brâu în jos.

Prin urmare, referendumul pentru familie de la noi nu a urmărit altceva decât de a interzice exprimarea naturii omului, a acelui om care nu a ajuns la cultura şi morala consacrate şi acceptate de majoritate. Interzicerea respectivă ar fi provocat şi mai multe nevroze în rândul celor care au înclinaţii de acest gen. Mai ales că – o spun cu toată convingerea – cu cât cultura oficială, morala dezvoltată de ea, e mai represivă faţă de instinctele omului, cu atât mai mulţi oameni pot suferi de astfel de nevroze. Nevroticii nu pot accepta cerinţele culturii oficiale; ei se cramponează de înclinaţia care le caracterizează natura lor. Iar elementul natural cel mai puternic la om este sexualitatea. Iată de ce în multe ţări ale lumii funcţionează principiul de concepere extinsă a sexualităţii.

Prin urmare, în unele ţări vest-europene parteneriatul civil între homosexuali a fost lăsat pe seama moralei, fiind acceptat însă de legile statului. Uneori, morala este mai puternică decât o lege laică. Sper ca şi în ţara noastră să funcţioneze o astfel de morală, pentru că nu poţi legifera ceva ce stă în natura omului. Nu poţi face un referendum pentru a interzice sinuciderea, de exemplu, pentru că întotdeauna vor fi oameni care se vor sinucide; este în natura noastră. În concluzie şi într-o altă ordine de idei, nimic nu corupe mai dezastruos, mai profund şi mai puternic convingerile unora dintre noi decât natura omului. Iar cei care fac atâta caz pe seama faptului că referendumul pentru familie nu a trecut nu ştiu despre ce vorbesc; ei nu sunt în măsură să facă distincţie între natura şi cultura omului.

Distribuie pe Facebook