Când i-a venit rândul, a intrat în cabinet o balabustă, îmbrăcată într-un palton ponosit şi încălţată cu bocanci negri, bărbăteşti şi plini de noroi. În ochii blegoşi se vede că-i sărăcuţă rău la cap. Cântăreşte 100 de kilograme, iar talia are dimensiunile unui butoi în care-şi pun românii varza la murat. „Vă ştiu de la televizor. Mi-e ruşine rău că am ajuns femeie bătrână de 67 de ani să fiu controlată pe capră. Cu picioarele desfăcute! Asta e! Ce să fac? Nu mai rezist din cauză că am mâncărime mare de piele de la hepatita C. N-ar fi nimica. Da’ s-a dus în josu’ trupului, să mă scuzaţi, la păsărică, unde parcă mi-a băgat cineva un ardei iute.
Ale dracu’, putorile din sat merg ţanţoşe pe uliţă, iar eu, care n-am cunoscut în viaţă decât pe nebunu’ meu, pătimesc atâta. Văleu, ce mă ustură! Uite, iar mă sună. Al dracu’, e gelos ca un câine turbat. M-a mai sunat şi când eram în maxi. Băă, n-auzi că sunt la doctor?
Aşa m-a chinuit de când m-am luat cu el în ’66. N-a fost din dragoste. Mi l-a dat tata, zicea că e băiat bun. A muncit ca tractorist. Nu mă lăsa nici la CAP, că-i era frică să nu se dea alţi bărbaţi la mine. Şi în tinereţe, şi acu’ zice că dacă mă prinde cu cineva mă omoară şi după aia se spânzură şi el.
Are 74 de ani. Să vedeţi ce bine arată, al dracu’! Zici că are 50 de ani. Merge repede pe drum şi fluieră cântece populare. Se duce mereu la bar şi bea vin sau bere. Nu mă iau după el, că-i vine nebunelile.
Într-o zi a vrut să-mi dea cu securea în cap când i-am zis că vorbeşte lumea că trăieşte cu una de la fabrica de nutreţuri. Merge peste tot cu mine. Sufere pe sistem nervos la cap, că şi-a făcut un tomograf. Când vine îndârjit de la băutură, cam la o lună de zile, dacă zic că nu mă culc cu el mă bate de-mi sună apa în cap.
Are nouă milioane pensie. Ţine banii într-un buzunar special de la pijamaua cu care se culcă noaptea, după ce îl închide cu acu’ de siguranţă”…
Viorel PĂTRAŞCU
