Un american de culoare. Care, scurta-i viață, a dăruit-o entuziast bluesului azi mai în vârstă ca veacu`. Muzica neamului său, etern fascinantă. Chiar și-n România viu aplaudată. Mai ales de-o auzi la Mike Godoroja și trupa ”Blue Spirit”…
Fanii piteșteni avură parte de ea într-un festival al Bibliotecii ”Dinicu Golescu”. Recent, într-o seară de mai. Godo, Vali, Tibi, Alin, Dorian întrecându-se pe ei și onorându-l pe înaintaș. Cântând blues incandescent. Puternic, răsunător, energic, cuceritor. Refrene de gen bilingv rostite fiind. Atât de Mike, cât și de partenerul actor. Eugen Cristea, strașnic ajutor. S-au unit toți şase cu mare folos și s-au prezentat megaradios. Ritmu`, melodia, tâlcu`, poezia au făcut prăpăd. Am vibrat cu ei și am fredonat. Le-am primit mesaju` și-am aplaudat cald, îmbelșugat. Nu ne mai venea să plecăm spre case. Întrucât spectacolul a fost excelent. Improvizațiile de Dorin izbutite pe clape, cum n-am bănuit. Mie cel puțin de Brandes amintindu-mi intens. Ori de Ronda Scott, organista ceea cu picioare goale. Iar Vali, ca-ntotdeauna, bătăuș pe tobe gata să le spargă…
Aș mai spune numa` că Gelu avu un aport peste așteptări. Recită convingător, interpretă silitor și croi cu Mike un tandem sonor foarte inspirat. Produsu` final, fără doar și poate, de apreciat. Un tribut adevărat unui artist dedicat. Cred că toată lumea l-ar dori, în toamnă, p-aci, repetat. S-o-ncumeta filarmonica sau se va face că plouă, după obicei?
Adrian SIMEANU
