Ovidiu Scridon
Era o vreme, în tinerețea-mi, când folkul în suflet adânc ne intra. Cu poezia și melodia, cu armonia și nostalgia ce le conține din plin. Cin` l-a ascultat, nu l-a mai uitat. Așa că și astăzi fani are destui, de rafinament oricând nesătui…
Am constatat înc-o dat` săptămâna trecută. La întâlnirea cu Ovidiu Scridon. Care, după peregrinări prin Apus, s-a întors acasă și colindă neostenit cu ghitara și muzicuța, cărțile cu poezii și amintirile multe adunate în timp…
S-apropie de cincizeci, da` se ține bine. Este târnăvean și s-a arătat mustind de alean. Voce viguroasă, vorbire aleasă, muzică duioasă. Vrednic trubadur, ducând cântu` pur încolo și-ncoa`. Inspirat compune și versul îl spune pregnant, maiestuos. Refrenele-i curg dulce, elegant, frumos. Lirismu`, bogat, sincer, delicat. Gingaș îmbrăcat în strai adecvat. Totul e cu grijă, meșter, îmbinat. Produsu` final, cald, atrăgător. Pentru cei sensibili, chiar răscolitor. Fiindcă Ovidiu ne zice de dor. Declanșând în inimi fior neuitat, enorm, apăsat…
Adrian SIMEANU
