Muzica, un mod de apropiere
Muzica este nu numai o „adunătură” de note puse pe portativ, ci şi de sentimente, mai mult sau mai puţin ştiute. Este un mod prin care mulţi evadează din viaţa reală şi, la fel ca în orice artă, îşi creează o lume numai a lor.
Săptămâna aceasta am stat de vorbă cu elevi de la Colegiul „Zinca Golescu”, participanţi la clubul de muzică. Ca şi cei de la teatru, o mână de adolescenţi pasionaţi şi plini de ambiţie au pus piatra de temelie unui grup plin de voie bună şi… acorduri muzicale. Ne-am întâlnit la liceu, în sala de festivităţi. Pe unii dintre tineri i-am recunoscut, ei cochetând şi cu grupul de teatru.
Ingredientele perfecte
I-am găsit discutând, unii încălzindu-şi vocea, alţii acordând chitara. Cum spuneam, o mână de oameni. Dar se spune că cel mai mult contează calitatea, şi nu cantitatea. Liderul trupei, Mihai, mi-a spus că, iniţial, s-au înscris mai mulţi elevi, însă pe parcurs unii au renunţat din diferite motive: „Am avut doritori chiar din clasele mai mari, a XI-a şi a XII-a, însă pregătirea pentru bac nu le-a permis să rămână aici”.
Cu o relaxare molipsitoare, tinerii s-au aşezat care pe unde au apucat, unii pe scaune, alţii pe bănci, fiecare anunţând ce piesă doreşte să interpreteze. Nimeni nu critica evoluţia celuilalt, toţi bucurându-se de timpul petrecut împreună şi de dragostea pentru muzică. Se ajutau unii pe alţii, încercau să găsească soluţiile cele mai bune pentru a interpreta cât mai bine şi mai curat piesele.
Melodiile româneşti, inexistente
Desigur, melodiile artiştilor străini le-au eclipsat pe cele ale vedetelor autohtone. Muzica românească se depărtează uşor, dar sigur de preferinţele tinerilor, iar acest lucru este de înţeles. Tot ce avem azi în materie de muzică românească se poate traduce prin cuvântul „comercial”, iar şlagărele vechi nu mai încântă auzul liceenilor de azi.
Versurile melodiilor, în telefoanele mobile
Sentimente pe acorduri muzicale
După o scurtă încălzire a vocilor, adolescenţii şi-au început treaba. Fiecare cu melodia sa, eliberând trăirile şi sentimentele şi emanând o stare de bine. Fie că era vorba de voce sau de chitară, tinerii încercau tot ca să le iasă mai bine, muncind singuri, fără sprijinul unui cadru didactic: „Profesoara noastră de muzică nu se implică, nu ne ajută”. Din când în când însă, uşa se deschidea uşor şi câte un profesor îi privea admirativ, fără să deranjeze. Întreaga scenă, chiar dacă se desfăşura într-o sală de clasă, mi s-a părut ca fiind desprinsă din serile lungi de vară petrecute în tabără. Mai lipsea doar… focul.
„Simt că aici pot să-mi înfrunt temerile…”
După câteva melodii au făcut o pauză şi am stat la discuţii şi glume. „Ne-am înscris în acest grup pentru că nu avem ce face acasă”, mi-au spus câteva fete în cor, râzând. „Am hotărât să particip la această activitate pentru că-mi place să cânt, să mă exteriorizez. Sunt timidă, dar simt că aici chiar pot să-mi înfrunt temerile şi mă simt excelent între colegii mei”, mi-a spus serioasă Elena. „Eu am vrut să fac şi altceva, să nu mai fie atâta monotonie: şcoală, casă şi teme. Iar acest grup mi s-a părut perfect”, a adăugat Diana.
După această scurtă pauză au început să fredoneze o melodie pe care n-o mai auzisem: „Este melodia noastră, a plecat dintr-o joacă şi a ieşit asta”.
Melodia noastră…
Grupuri diferite, dar unite
De asemenea, aceşti tineri ajută şi grupul de teatru pentru scurtmetrajul pe care-l pregătesc: „Toate grupurile s-au implicat în acest proiect. Dacă cei de la literatură îi ajută cu scrisul piesei, noi le căutăm o melodie potrivită cu tema filmuleţului. Am şi găsit-o, dar vrem să fie o surpriză”. Am rămas plăcut impresionată să descopăr cum elevi din clase diferite, chiar dacă se cunosc de puţin timp, pun pe picioare de unii singuri proiecte îndrăzneţe.
I-am ascultat pe fiecare în parte, m-am bucurat împreună cu ei atunci când reuşeau să cânte piesa corect şi m-am simţit puţin invidioasă. Mi-aş fi dorit să fiu din nou la liceu şi să pot participa la astfel de activităţi. Însă, cum acele vremuri au apus, nu pot decât să fiu mândră de elevii de azi, cu gânduri măreţe, care-şi transformă visele în realitate.
Autor: Ioana Radu
