Muzică bisericescă splendidă la Paris

De ani buni am aceeaşi dilemă: care este religia mea. Cea ortodoxă declarată la redactarea actului de naştere de tata care era beat de bucuria evenimentului, cea evreiască a bunicilor mei sau cea catolică cu care m-a botezat nunţiul papal din Bucureşti, în 1942, ca să scap de deportare în Transnistria. Sau niciuna. Ca să găsesc răspuns la această dilemă mă duc din când în când, cum am făcut şi duminică dimineaţa, la Biserica „St. Pierre du Gros Caillou” (Sf. Petre al Marelui bolovan) din centrul Parisului. Acolo, în Capela „St. Jean”, părintele Valentin Brătan a pus pe picioare o structură relaţională care îi unge pe suflet pe credincioşii şi pe ceilalţi veniţi la slujbă. De fiecare dată când ajung aici, sunt impresionat. Biserica se află într-o sală mică cu pereţi curbaţi care primesc şi redau sunetele. Acesta este motivul pentru care corul format din trei bărbaţi şi o femeie face să vibreze nu numai sufletele, ci şi geamurile. Cântăreţii sunt Radu Cuceu, Constantin Ghircău, Teodor Pârvănescu şi Eugenia Hagiu. Minunăţia muzicii bisericeşti pe care ei o cântă aproape două ore este fără îndoială un element de atracţie. Când eram mic mă duceam la Biserica Floreasca mai puţin din credinţă şi mai mult atras de spectacolul preoţilor cu sutane splendide. Şi a cântecelor din care nu înţelegeam mare lucru, dar ale căror vibraţii mă transportau. Vizitele pe care le fac la slujbele părintelui Brătan sunt şi ele pline de încântare artistică. Şi de prietenia pe care şi-o arată cei de faţă unul pentru celălalt. Părintele ne îndeamnă să cinstim postul sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Între 4 şi 28 iunie. După care vine cel al Adormirii Maicii Domnului, între 1 şi 14 august. Prea mult post. Toată lumea îmi spune că am slăbit prea mult. E adevărat, dar nu din cauza posturilor. Vacanţele care încep în câteva zile vor permite milioanelor de oameni să-şi schimbe orizontul.

Pentru românii din Paris biserica aceasta este un punct important de întâlnire. Îmi permit să vă sugerez, dar cu insistenţă, dacă veniţi pe-aici să nu scăpaţi ocazia de a o vizita într-o duminică. Veţi fi cucerit în primul rând de gândire, dar mai ales de muzică.