Povestea unor cultivatori de mure de la Mărăcineni a ajuns subiect de prima pagină în publicaţiile de profil (spre exemplu, Agrointel), după ce unul dintre investitori a scris despre problemele de care s-a lovit când a încercat să vândă marfa către marile lanţuri de magazine. Din cele relatate, preţul oferit de către intermediari a fost unul batjocoritor: 3 lei/ kg, în condiţiile în care culturile respective nu sunt tratate chimic. La raft, murele costă în medie 20 lei/kg.
„Mâncăm otrăvurile din Vest!”
„Constat, cu lacrimi în suflet şi în ochi, că în ţara asta nu se vrea a se produce nimic! Trebuie să mâncăm otrăvurile şi plasticurile produse în Vest! Ale noastre produse, crescute în pământ şi hrănite cu apă şi bălegar, nu sunt bune! Ba da, sunt cele mai bune, tocmai de aceea trebuie să le scoată de pe piaţă, le concurăm mizeriile lor […]. Revin, cu capul plecat, către românii care au înţeles că, dacă ei nu cumpără de la mine, eu voi dispărea de pe piaţă şi vă anunţ că am recoltat o altă serie de mure proaspete şi coapte în razele soarelui, nu «vopsite» şi ţinute 20-30 de zile pe transportul internaţional. Concluzia: vând mure de cultură, la 9 lei/kg. Murele se ridică din Mărăcineni, Argeş” – este mesajul scris de Irina Toma şi preluat de sute de cetăţeni interesaţi de fructe netratate chimic.
În acelaşi timp, această atitudine patetică de sensibilizare a opiniei publice a fost taxată de anumiţi cititori care afirmă că respectivii cultivatori, în loc să „plângă” pe reţelele de socializare, ar trebui să se orienteze către aprozaruri de cartier şi pieţe.
Dar nici în pieţe, după cum bine ştim, nu e uşor să ajungi – ele fiind în majoritatea cazurilor controlate de samsari.
2 Comentarii
Anonim
Ce face statul? Cum ajuta el producatorul roman?
Romani! NU MAI CUMPARATI PRODUSE DE IMPORT, NUMAI ASA II PUTEM PUNE LA PUNCT.
Puiu
Duninică 30 iulie în jurul orei 13 Maria Coman prezenta situaţia
Irinei Toma din Mărăcineni. Imaginile operatorului, transmise de la faţa locului îţi aduceau raiul în casă. Irina mi s-a părut o femeie nemulţumită, dar puternică şi optimistă. Primul lucru la care m-am gândit a fost dacă” Argeşul” cunoaşte situaţia şi dacă intervine. Eram cam revoltat şi am intrat şi eu pe alte surse de ştiri, printre care şi Agrointel.ro. Aşa cum spune domnul George Olteanu ,aici comentarii pro şi contra ,unele chiar răutăcioase. NU m-am putut abţine ,dar sper să reuşesc într-o zi, şi m-am apucat să scriu cam aşa:
Am văzut imagini în care producătorii noştri au aruncat roşii şi castraveţi ,pepeni, imagini in care păsările noastre erau aruncate din cauza gripei aviare false, imagini în care vacile noastre erau nebune şi m-am întrebat pentru ce avem Ministerul Agriculturii? Mai bine să plece acasă, să nu-l mai plătim degeaba.
Am dat drumul comentariului şi m-au băgat în aşteptare, să vadă dacă îl validează sau nu .NU a fost validat.
Le-am scris din nou astăzi şi le-am recomandat să citească articolu din „Argeşul ” să-şi aleagă singuri dacă sunt câini de pază ai democraţiei sau căţei care rod oasele care li se aruncă.
Ce bine ar fi ca noi, cei de pe margine să luăm doar dulceaţa murelor nu numai negreala lor chiar dacă e naturală! Când vom înţelege acest lucru altfel vor sta lucrurile în Romania!