Acum, când învățământul, în general, este bombardat de numeroase acuze formulate nu numai de cei în drept să o facă, din punct de vedere al competenței; acum, când pandemia de coronavirus a introdus un perturbator învățământ online; acum, când cadrele didactice fac un efort considerabil pentru ele și pentru elevi, în ciuda faptului că li se pun în cârcă multe critici nu totdeauna justificate, încerc să vă împărtășesc prețuirea față de unii slujitori ai școlii pierduți în anonimat. Sunt mulți, spre lauda școlii argeșene, unii dintre ei nemaifiind printre noi.
Astăzi mă opresc cu pioșenie asupra unui profesor de fizică piteștean, plecat prea devreme… spre a-și desăvârși, poate, acolo, unele dintre „proiectele planetare”. Cartea cu același titlu, realizată în colaborare cu cunoscutul jurnalist de știință Alexandru Mironov, a avut, în 1988, un deosebit impact în domeniu. Se află acolo, în primele pagini – „Prolog: secolul XIX” – o formulare caracteristică pentru spiritul vizionar al celor doi autori, minți aristocratice (n.n. – în sensul valorii; adevărați „boieri ai minții”) în science fiction: „Omenirea, peste câteva secole, pot să și pariez, va coloniza planetele sistemului solar”. Cine urmărește, azi, zborurile interplanetare, explorarea Lunii, a planetei Marte, posibilitatea de a face turism în Cosmos și alte realizări ale cercetătorilor care au depășit închipuirile science fiction și au transformat visurile în realitate are – și în acest caz – amplitudinea săgeții minții celor doi.
Cartea este stimulatoare a gândului. Temele – ingineria energetică 2020, ingineria planetară, ingineria naturii, ingineria umană, ingineria extraplanetară – sunt cu adevărat incitante, multe dintre previziunile formulate, în 1988, prind astăzi contur. L-am cunoscut pe profesorul Al. Boiu. I-am înlesnit publicarea unor articole științifice. Avea o minte sclipitoare. Era blând, cu o voce caldă, de om altruist. Părea că, în orice moment, vede mai mult decât un om obișnuit. Era profesorul care înaripa gândul interlocutorului, foarte potrivit pentru postura sa de formator al tinerilor. Era de o modestie care, cred eu, a făcut ca mulți să nu își dea seama de adevărata sa valoare. Acoperea cu această modestie o neliniște a spiritului, un neastâmpăr al întrebărilor pe care și le punea, pe care numai cei ce îl cunoșteau le puteau întrevedea. Au rămas în urmă cărțile, o adevărată moștenire a profesorului, și memoria celor care l-au întâlnit: „Celebrități ale științei” (în dedicație scrie: „Un modest omagiu adus unor „supraoameni” din partea unui om obișnuit.”), „Paradoxuri celebre, enigme și curiozități ale naturii și științei”, „Natura gândită”, „Chei pentru univers”. Știindu-mi pasiunea pentru fotbal, a scris, aplicând legile fizicii, despre cum să eviți eșecul în fața porții, a golului, în faze obișnuite sau la executarea loviturilor de la 11 m. Avea acea înclinație interdisciplinară, o vocație în a prezenta, pe înțelesul tuturor, complicate probleme ale fizicii. A fost nu numai un slujitor competent și dedicat al catedrei, dar și un pasionat futurolog. Un cercetător a cărui documentare este largă, tenace, multispațială. Cărțile îi rămân mărturie.
Acum, când despre școală se aleg, spre spațiul public, cancanuri, teme nesemnificative orientate spre „breaking news”, a aduce în prim-plan un animator al școlii, o Excelență a acesteia, un scormonitor al tainelor științei este un omagiu pentru o valoare a școlii argeșene. Al. Boiu a fost unul dintre aceia care au înnobilat meseria de profesor.
