O poveste adevărată pentru mic şi mare. În timpuri de mult uitate, în anul 1270, a fost construită o mănăstire într-o comună de la graniţa cu Franţa. Acolo se află o chilie dedicată Sfântului Nicolae (numele german dat lui Moş Crăciun fiind Nikolaus). Sute de ani, oamenii au păstrat tradiţia venind în pelerinaj să se roage la acest sfânt, iar comuna a primit denumirea St. Nikolaus. În 1966, un fabricant din localitate le-a trimis copiilor cadouri de Crăciun cu ştampila poştei locale, deci, a lui Moş Crăciun. Scrisori de mulţumire din partea copiilor surprinşi şi fericiţi nu au întârziat să sosească şi au fost tot mai multe de la an la an. Moşul avea o adresă oficială. Între timp s-a dus vestea în lumea întreagă, iar în cei 50 de ani de la înfiinţare s-au primit saci plini cu scrisori de la copii din 70 de ţări. O echipă de susţinători benevoli formulează răspunsuri în toate limbile, de la chineză la portugheză sau rusă. Concluzia este că Moş Crăciun nu ştie să scrie e-mail-uri; el se bucură să primească scrisorile copiilor. La 5 decembrie, copiii din localitate s-au adunat ca de obicei, iar Nikolaus le-a dăruit mici surprize. În perioada 7-12 decembrie, oficiul poştal pentru Moşul a fost permanent deschis. De exemplu, în anul 2015 s-au primit 16.000 de scrisori.
Dorinţele copiilor s-au schimbat în timp: mulţi nu doresc cadouri, ci sănătate pentru părinţi sau bunici, iar unii scriu de la spital sau se gândesc la un cadou pentru prieteni. Se pare că majoritatea copiilor din străinatate sunt mai modeşti decât cei din Germania. Adresa adevărată este: An den Nikolaus, 66351 St. Nikolaus.
Dr. Mariana CLEMENS
