„În Iordan, botezându-Te, Tu, Doamne…” Aşa a răsunat cântarea în ultimele zile, premergătoarea marelui praznic al Botezului Domnului, în casele dreptcredincioşilor primitori, bucuroşi de aşa oaspeţi, precum vestitorii Evangheliei Domnului, slujitorii sfintelor altare. Aşa a răsunat şi azi în biserici. Iar în Piteşti, centrul de interes a fost, ca şi în anii precedenţi, parohia Sf. Ioan Botezătorul. Sub privirile vigilente ale jandarmilor, sute de oameni au participat la o slujbă deosebită.
Acelaşi sfânt fior
Tradiţional, foarte mulţi piteşteni, dar şi credincioşi din comune periferice ale urbei vin în fiecar an la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”. Încă de pe vremea vrednicului de pomenire părinte Drăguşin, dreptcredincioşii veneau în ziua de 6 ianuarie cu mult înainte de răsăritul soarelui pentru a ajuta la umplerea butoaielor cu apa care urma a fi sfinţită. Era o bucurie pentru toţi cei care dădeau o mână de ajutor. Iar preoţii îi pomeneau în rugăciuni tot timpul anului. Ba chiar exista credinţa că acelui care face un astfel de gest i se îndeplineşte o dorinţă! Dar vremurile s-au schimbat. Şi preoţii sunt alţii, şi obiceiurile. Butoaiele uriaşe nu mai sunt umplute cu căldarea, ci cu un furtun conectat la reţeaua de apă a bisericii. Truda atâtor oameni a fost înlocuită cu osteneala unuia singur, care manevrează un robinet. Dar dacă „tehnologia” s-a modernizat, ceva a rămas precum era odinioară. Fiorul pe care dreptcredincioşii îl simt atunci când preoţii invocă pogorârea Duhului Sfânt asupra apelor din recipientele gigantice şi sfinţirea ei. Ca de fiecare dată, momentul a fost trăit la intensitate maximă. Printre ei, şi un reprezentant al Consiliului local, Ana Stan, care, de când se ştie, este nelipsită de la praznicul din 6 ianuarie şi recunoaşte puterea agheasmei în care crede cu tărie. Politicianul a apreciat pe de o parte organizarea ireproşabilă a evenimentului şi faptul îmbucurător că dreptcredincioşii au respectat restricţiile sanitare, intervenţia oamenilor legii nefiind necesară. În afara câtorva sfaturi pe care le-au dat, jandarmii au fost o prezenţă discretă şi au ascultat şi ei slujba asemeni mulţimii enoriaşilor.
Martorii unei minuni
În cadrul slujbei specifice marelui praznic al Botezului Domnului Iisus Hristos, preotul paroh, prof. univ. dr. Ion Popescu, alături de ceilalţi slujitori ai altarului, Roger Safta, Constantin Ene şi Florin Iordache, au transformat peste 6000 de litri de apă în agheasmă prin ritualul străvechi, binecunoscut, al atingerii ei cu Crucea în timp ce au implorat mila lui Dumnezeu pentru ca, încă o dată, aşa cum se întâmplă din vremuri imemoriale, Sfântul Duh să o sfinţească. Se ştie, agheasma de la Bobotează este întrebuinţată pe tot parcursul anului cu diverse prilejuri, dar mai ales la vreme de boală, suferinţă trupească şi sufletească, dar şi oarecum ca substitut pentru Sf. Împărtăşanie, în cazuri speciale, când credincioşii nu o pot primi din diverse motive. Pentru cei opriţi de la Sf. Taine, agheasma de la Bobotează este ca o mângâiere pe care o primesc până când trece perioada canonului şi vor putea din nou să se bucure de Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Chiar dacă ne aflăm în plină pandemie, sub ameninţarea „valului 5”, credincioşii nu au evitat să vină în lăcaşul drag inimii lor. Respectând pe cât posibil restricţiile care au fost afişate ostentativ la uşa Casei Domnului, oamenii, mai ales vârstnici, au trăit înălţătoarele momente ale slujbei.
Deşi pe tot parcursul dimineţii cerul a fost întunecat, în clipa în care preoţii au sfinţit apa, bolta de deasupra bisericii s-a luminat şi raze firave de soare, răzbind prin perdeaua de nori, se reflectau în apa devenită agheasmă. „Mila lui Dumnezeu!”; „E semnul binecuvântării Lui!”; „Nu ne lasă, Bunul…” şi alte asemenea exclamaţii se făceau auzite. Oamenii murmurau şi se închinau încredinţaţi că sunt martorii unei minuni care se întâmplă de altfel în fiecare zi de 6 ianuarie. De altfel, nu despre asta „vorbeşte” şi Evanghelia zilei!? „După ce s-a botezat Iisus Hristos, în clipa când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu, pogorându-se ca un porumbel şi venind spre El…” Credincioşii şi-au umplut cu grijă recipientele cu agheasmă şi au plecat spre casele lor cu sufletul împăcat, dând slavă lui Dumnezeu, „cel mare întru sfinţii Săi”, care are milă de zidirea Lui, omul, şi îl va izbăvi de boli, de cutremur, de năvălirea altor neamuri…
