Sportul de performanță se poate practica individual (este cel mai dur, cu angajare continuă) sau în echipă organizată (când la nevoie, sportivul se mai protejează în timpul întrecerii). El înseamnă excelență, spirit combativ, realizări și antrenamente intense și de durată.
Decesul sportivului pe teren, efectul social și emoțional asupra comunității, este privit ca o tragedie personală și familială. Acesta se poate produce prin traumatism sau netraumatic, cauza fiind de cele mai multe ori o suferință cardiacă (rezultatul unui efort fizic intens în contextul unei anomalii cardiovasculare subiacente, cunoscută sau nu). Incidența morții subite la sportivi este net crescută la sexul masculin (de 5 ori mai mare decât la sexul feminin). În ultimele 3 decenii, a crescut substanțial la sportivii de rasă neagră. Sporturile în care se semnalează cel mai frecvent această tragedie sunt: fotbalul, baschetul și fotbalul american, hockey-ul, karate, K1.
Enumerăm în cele ce urmează, cu descriere sumară, principalele cauze de moarte subită la sportivi:
Cauze cardiace:
– Cardiomiopatia hipertrofică (CMH): este una din cele mai frecvente afecțiuni genetice. Prevalența ei în populația generală este de 0,2% și la sportivi de 0,08%. Este o boală primară a mușchiului inimii caracterizată prin dezorganizarea fibrelor miocardice, cu fibroza și mărirea ventriculară stângă. Tipice pentru ea sunt: istoric familial de CMH, modificări ECG patologice sugestive, episoade de tahicardie ventriculară nesusținută (cu durata sub 30 de secunde), hipertrofia asimetrică cardiacă evidențiată la RMN.
‒ Displazia aritmogenă a ventriculului drept (DAVD), cu prevalența de 1/1000 în populația generală. Ea este prima cauză de moarte subită cardiacă la sportivi. Întinderea forțată a cardiomiocitelor (unități sincitiale musculare), duce la dezorganizarea lor structurală – substrat aritmic. Ventriculul drept se dilată disfuncțional, sistolic și/sau diastolic, cu formarea de anevrisme. Exercițiul fizic intens la un pacient cu DAVD predispune la un risc de 5 ori mai mare de moarte subită cardiacă, comparativ cu pacienții sedentari.
– Anomaliile congenitale ale arterelor coronare – originea lor din sinusul necorespunzător. Mai frecventă este originea arterei coronare stângi din sinusul drept coronarian. Suspect este sportivul tânăr, cu istoric de dureri precordiale sau sincopă, apărute în cursul unui efort fizic. Nu prezintă nicio anomalie ECG: ischemia miocardică este episodică, legată de un efort fizic. RMN-ul coronarian descoperă anomalia, care se poate corecta prin intervenția chirurgicală, aceasta fiind sursa vitală a tânărului.
– Commotio cordis: lovitură precordială puternică, nepenetrantă, cu leziune mecanică a structurii cardiace, pe un cord anterior indemn de suferință. Se pare că frecvența acestei cauze depășește cazurile de deces cauzate de patologiile cardiovasculare latente. Cel mai des afectați sunt adolescenții (de 13 – 15 ani vârstă), din cauza capacității de distensie crescută a peretelui toracic, încă elastic, care facilitează transmiterea energiei loviturii spre inimă. Sporturile cu acest risc de patologie traumatică sunt cele care implică proiectile sportive (baseball și hockey, precum şi sporturile de contact (karate, K1). Rata de supraviețuire după Commotio Cordes este sub15%, fiind dependentă de promtitudinea și calitatea manevrelor de resuscitare cardiopulmonară și a defibrilării precoce electrice.
Cauze non-cardiace: factori de mediu (hipo/hipertermie, traumatismul cerebral sau spinal, astmul bronșic necontrolat, ruptura de anevrism cerebral şi loviturile nepenetrante la nivelul gâtului – cu obiecte proiectile (puck de hockey, minge de baseball), acompaniate de hiperextensia reflexă a capului. Mecanismul ultimei cauze implică direcţia arterială sau ruptura arterială vertebrală la punctul de trecere prin canalul osos, cu hemoragie masivă în spaţiul subarahnoidian.
Făcând un “remember” privind fotbaliştii iubiţi de fani în mod deosebit, decedaţi subit pe terenul de fotbal: Mişa Klein, Cătălin Hâldan, Patrice Equenque, Vrăbioru (de numai 18 ani), expun pe scurt măsurile de prevenţie luate pentru diminuarea, pe cât se poate, a procentului acestor decese:
- chestionarea amănunţită a juniorilor selecţionaţi pentru fotbalul de performanţă, privind: durerileprecordiale, palpitaţiile repetate, sincopele, istoricul familial pozitiv de morţi subite;
- date clinice: sufluri cardiace, fenotipul Marfanoid, impregnări de hipercolesterolemie (xantelasma orbitală);
- semne ECG la repaus sau la efort;
- rezonanţa magnetică nucleară (pentru cardiomiopatii);
- angio-RMN-ul pentru anomaliile arteriale coronariene.
De importanţă covârşitoare în salvarea vieţii sportivului care cade inconştient pe teren, accidentat sau nu, este accesul rapid la un defibrilator automat extern, cu care trebuie dotată fiecare ambulanţă care trebuie să staţioneze în incinta terenului, în spatele unei porţi. Ajutorul trebuie dat cât mai curând posibil (1 – 2 minute), obligatoriu de un medic specialist în Urgenţe Medicale. Există încă sportivi incompatibili medical de sport, care se expun riscului de moarte subită pe terenul de sport, “pe semnătură personală şi cu acordul familiei”. este necesară mai multă competenţă şi exigenţă a comisiilor medicale de evaluare, care să decidă cu fermitate încetarea practicării sportului la tinerii care se încadrează într-una din cauzele cardiace pentru riscul de moarte subită în teren.
P.S. Pentru om nu există adevăr, ci numai credinţă, în limitele cunoaşterii individuale.
