Nu vreau să fac pe deşteptul, dar ştiu în bună măsură – cred că ştiu! – când scriu aceste rânduri, cine o să fie primar la Piteşti şi chiar cine o să fie preşedinte la Consiliul Judeţean. Votul inerţial, cultura medie şi vârsta a doua decid. Încă! Sigur, dacă nu se va burzului facebook-ul. Votul de duminică mai are o miză, dincolo de cine este ales primar. Mă întreb, de pildă, dacă piteştenii l-au dat posibil câştigător pe Pendiuc, nu înseamnă că i-au acordat şi o prezumţie de nevinovăţie mai mare decât a făcut-o DNA? Şi atunci, cum rămâne cu încrederea în instituţiile statului? Altminteri, pe bune, nu ştiu cine o să iasă primar în comuna mea natală, Valea Danului, fiindcă nu-i cunosc bine pe candidaţi. Dar nu-i bai, am speranţa că oricine va câştiga – cel trimis la înaintare de primarul Vasile Dina, liberalul ori altcineva – va fi un om gospodar şi cu obraz faţă de cei care l-au ales şi cu care se întâlneşte aproape zilnic. Primar şi gospodar, cum este Virgil Baciu la Corbi, ca să dau doar un exemplu furnizat de dl. Ilea.
Oricum se va fi dat ieri votul, ar trebui să avem privirea îndreptată spre viitor. Şi în ce priveşte Piteştiul, unde avem mari aşteptări, şi-n ce priveşte Consiliul Judeţean Argeş, unde avem şi mai mari aşteptări. Şi nu mă aştept neapărat ca primarul municipiului, care va aduna cele mai multe sufragii, să dea din nou atacul la asfaltul stradal ori la sensurile giratorii, nici ca preşedintele nou ales de consilieri la CJ să înceapă să joace rolul „salvatorului” staţiunii Moliviş. Nu! Sunt sătul de proiecte „cu bani europeni”, de programe şi de poveşti dintr-astea. Mi-aş dori, înainte de toate, ca mai toţi cei aleşi să lase deoparte politica şi să înceapă prin a-şi coase buzunarele, cum au făcut soldaţii la ordinul mareşalului Antonescu. Procedând astfel, ei n-ar mai dârdâi de frica DNA, care vedem bine că-şi face datoria cu asupra de măsură, iar noi n-am mai trăi într-o lume de pra(g)matii, care – vorba lui N. Filimon – trăiesc în cheia: „Fă-te om de lume nouă/ Să furi şi cloşca de pe ouă”. Că de furat au furat-o, dar, iată, mulţi au ajuns la zdup. E drept că n-am reuşit să recuperăm şi ce-au furat. Dilema celor aleşi stă în picioare: să rămân sărac şi cinstit în demnitatea publică, ori să renunţ la luxul conştiinţei ca să-mi meargă bine? Altfel spus, să rămâi un om normal ori să te „deştepţi”? Şi asta este o miză a actualelor alegeri.
Mie unuia – şi cred că mai tuturor – îmi este dor de o lume normală. În care să se respecte legea, canonul, regula, cuvântul dat, autoritatea instituţiei şi competenţa profesională, onoarea şi valoarea. Şi, mai ales, să fie respectat omul de la ghişeul public. Că deocamdată impresia este jalnică.
Am asistat la o campanie anostă, confuză, fără confruntări de substanţă, la o bătălie surdă de orgolii, frustrări şi ambiţii. Nu ştiu dacă ne-a folosit la ceva. O să vedem, după ce facem bilanţul alegerilor, cu câte nume noi s-a ales fiecare echipă şi câtă greutate au cei aleşi.
O să vedem dacă am votat bine sau nu, dacă o luăm de la capăt cu greşelile, dacă se pune bază pe meritocraţie, ori tot pe culoare politică, dacă bugetul este împărţit la fel de clientelar, dacă sistemul ăsta de „deştepţi” se reinventează ca de fiecare dată. Şi dacă o să vedem, ce?! Păi, o să continuăm să nu mai avem încredere în instituţiile statului, în cei care ne conduc, la urma urmei, în democraţie. Că şi ea are riscurile ei, nu?! Dar care democraţie, bună sau rea, ca sistem de organizare socială, trebuie să rămână vie, să meargă înainte, fiindcă deocamdată nu avem ceva mai bun. Că doar n-om vrea dictatură, cum încearcă unii marea cu degetul. Ne-a fost de ajuns!
Mihai GOLESCU
