- Sătenii vorbesc, însă, şi de mistreţi bipezi, care tot prăpăd fac
Cititorul nostru, dl Victor Vlădoiu, domiciliat în satul Richiţele, comuna Cocu, ne-a trecut pragul redacţiei, ieri, pentru a ne expune o problemă gravă nu doar din punctul dânsului de vedere, ci şi din cel al altor consăteni, care cultivă, fiecare cum poate, diverse suprafeţe de teren.
Dl Vlădoiu ne-a spus că, şi în acest an, ca şi în precedenţii, a cultivat porumb pe aproape o jumătate de hectar. Numai că acum, în miez de vară, lanurile sale de porumb au devenit hrană şi loc de hârjoană pentru porcii mistreţi din pădurile din jur. „Domnule, veniţi o dată să vedeţi ce pot face porcii ăştia sălbatici. Nici nu vă puteţi închipui. Zici că au întors tancurile la mine prin grădină. Efectiv, tot porumbul e făcut praf. Mie nu mi-a mai rămas nici măcar de o mămăligă. O să trebuiască să iau mălai de la magazinul din sat. Am doi câini acolo, dar nu răzbesc cu atâţia mistreţi”, ne-a spus, cu obidă în glas, cititorul nostru.
„Recoltează” fiecare ce poate
Omul s-a adresat, aşa cum e normal, filialei Argeş a Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS), cerând ca vânătorii să mai rărească un pic din efectivele de mistreţi din zonă. Pentru mai multă acurateţe, în limbaj vânătoresc, zona respectivă aparţine fondului cinegetic 31 Cotmeana. Dl Vlădoiu a fost, însă, refuzat, pe motiv că, din fondul cinegetic respectiv, au fost „recoltate” (parcă am vorbi despre porumb, nu despre mistreţi) toate exemplarele de mistreţ alocate anului în curs. Cică aşa ar spune legea, că peste cota respectivă nu mai poţi „recolta” niciun râmător sălbatic, chiar dacă şi dl Vlădoiu, şi alţi săteni din Richiţele se văd cu bucatele zobite de aceştia. Oare dacă un mistreţ ar ataca şi ar răni oameni, nici atunci n-ar fi permisă, potrivit legii, „recoltarea” mistreţului agresiv?
Mai mult, dl Vlădoiu ne-a declarat că prin zonă trec fel de fel de vânători şi „vânători”. Unii dintre aceştia duceau, de formă, câte o găleată cu cereale animalelor pădurii, dar cu acest prilej mai „recoltau” (ca să folosim un limbaj de specialitate) şi câte o căprioară, un cerb ori un mistreţ. O să facem o plimbare înspre Richiţele şi o să scriem, poate, mai multe.
Sorin SIMION