Fiecare dintre noi are amintiri din copilărie sau din adolescenţă. Amintirile legate de cafea îmi dau o stare de nostalgie. Am încă proaspătă în minte ceremonia prăjitului boabelor de cafea într-o tigaie cu capac, dar mai ales claca formată la râşnirea cafelei proaspăt prăjite. Membrii familiei se aşezau în cerc, iar râşniţa era ca o ştafetă ce trecea de la unul la altul.
Nu realizam că atunci, în anii critici 1953-1955, o ceaşcă de cafea bună era un mic elixir în viaţa plină de griji majore. În timpul studenţiei mele la Bucureşti, toată lumea cumpăra cafea proaspăt măcinată de la un armeam din Calea Grivitei. La acel magazin simţeai cum spaţiul este încărcat de aroma cafelei bune, pentru că mai exista şi nechezol, un amestec de proastă calitate.
Au trecut anii şi aproape că am renunţat la şoaptele cafelei la ibric, în favoarea maşinilor din ce în ce mai sofisticate. De puţin timp însă, locuiesc în metropola de la Rin, Düsseldorf, şi am acces la magazinul de la parterul casei, unde este oferită cafea proaspăt râşnită, de provenienţă exotică. Dar nu cafeaua este singurul motiv care atrage clienţi de toate vârstele, ci persoana care descântă cafeaua şi în acest timp ascultă poveştile aromate ale clienţilor. Există această ofertă benefică de a-i putea împărtăşi cuiva ce te doare, iar rezonanţa e bună. Prietenul nostru este de profesie informatician, dar practică acum o meserie lipsită de stres, cu un orar lejer, de cinci zile pe săptămână; cele câteva mese sunt pline, iar magazinaşul cu arome speciale este şi un loc binecuvântat pentru o şuetă ca pe vremuri. De fapt, e clar: omul sfinţeşte locul.
Mariana Clemens s-a născut la Piteşti. A absolvit cursurile Şcolii Nr. 3, ale Liceului „Zinca Golescu” (promoţia 1966) şi ale Facultăţii de Medicină generală, profil Pediatrie, din Bucureşti. S-a stabilit în Germania în 1982, unde s-a mai specializat în organizare sanitară şi sănătate publică, precum şi în medicină tropicală (secundar). Este în continuare cu tot sufletul alături de România.
