Zilnic, nepotul meu mă ia de mână şi mă duce la alimentară să-i cumpăr „gustărici”. Uneori, caut să-l fentez! Într-o zi, mă vede cu berea în plasă şi mă împuşcă cu degetul acela arătător. „Ţi-ai luat numai ţie, iar mie nimic!” Mă roşesc, mă fâstâcesc, îmi cer scuze şi l-am dus să-şi cumpere ce a dorit sufletul său de copil, întrucât a înţeles şi el că „obrazul subţire cu cheltuială se ţine!” Deşi m-a iertat, privirea lui mă doare şi acum deoarece memoria copilului va păstra pururea vie şi amintirea bunicului mincinos!…

Gheorghe FRANGULEA

Distribuie pe Facebook