Advertisement
Zilnic, nepotul meu mă ia de mână şi mă duce la alimentară să-i cumpăr „gustărici”. Uneori, caut să-l fentez! Într-o zi, mă vede cu berea în plasă şi mă împuşcă cu degetul acela arătător. „Ţi-ai luat numai ţie, iar mie nimic!” Mă roşesc, mă fâstâcesc, îmi cer scuze şi l-am dus să-şi cumpere ce a dorit sufletul său de copil, întrucât a înţeles şi el că „obrazul subţire cu cheltuială se ţine!” Deşi m-a iertat, privirea lui mă doare şi acum deoarece memoria copilului va păstra pururea vie şi amintirea bunicului mincinos!…
Gheorghe FRANGULEA
Advertisement
Un Comentariu
Puiu
În urma unei asemenea întâmplări îţi trebuie câteva zile şi nopţi să te „aduni”. Foarte greu poţi să treci peste durerea autoprovocată.