Vehiculele ARO sunt astăzi piese grele, la propriu şi la figurat. Când vezi o asemenea maşină (mai ales dacă e bine îngrijită) te încearcă tot felul de sentimente contradictorii: ba de bucurie sau de tristeţe, ba de mândrie sau… ruşine. Ruşine pentru că sunt şi astăzi apreciate (chiar de către străini, iar în acest sens vă reamintim de grupul ceh ARO Manyjak), însă uzina a fost privatizată păgubos sub ochii noştri şi nimeni nu a putut-o salva de la faliment. În orice caz, dacă pe şoselele din România mai circulă câteva sute de ARO, comunitatea fanilor de pe Facebook este mult mai numeroasă. Ea cuprinde în momentul de faţă aproximativ 6.500 de indivizi ataşaţi trup şi suflet de „bijuteria” de la Câmpulung. Aproape fiecare se implică în mod activ şi prezintă realizări proprii (machete, tunning, ponturi pentru reparaţii şi întreţinere ş.a.m.d.) sau ne aduce la cunoştinţă noutăţi de peste hotare. Pare incredibil, însă e cât se poate de adevărat: o mulţime de străini ştiu şi apreciază aceste maşini de teren. Fără să ştirbim din meritele Dacia, merită să preluăm câteva păreri conform cărora „ARO e adevărata maşină de teren, nu Duster” şi, săpând mai departe, aflăm cum că în anii ’80 s-au comercializat în Marea Britanie vehicule ARO 10 sub denumirea de „Duster”.
George OLTEANU