Avem plăcerea de a vă prezenta ediția 2025 a Catalogului Firmelor, Instituțiilor și Întreprinzătorilor din Argeș, publicație ajunsă la cea de-a XXVIII-a apariție. Realizat sub sigla ARGEȘ PRESS, marcă înregistrată la OSIM, Catalogul s-a impus ca un brand solid în peisajul editorial românesc, beneficiind de experiența ziarului „Argeșul”, prezent de 36 de ani în presa tipărită și de 27 de ani în mediul online. Catalogul Firmelor, Instituțiilor și Întreprinzătorilor din Argeș reunește anual cele mai importante instituții publice și private, companii, întreprinzători și personalități locale, remarcabile prin performanță, stabilitate și contribuția lor la dezvoltarea județului.

Mihai Coteț, vicepreședintele Senatului României, vorbește deschis despre responsabilitate, transparență și curajul de a lua decizii dificile. În acest interviu, aflăm cum un senator aflat la primul mandat navighează între provocările politice și angajamentul față de cetățeni, ce înseamnă să recâștigi încrederea prin acțiuni concrete și cum poate fiecare dintre noi să contribuie la o Românie mai integră și mai eficientă.

Ce proiecte legislative ați susținut sau intenționați să susțineți, care au un impact direct asupra mediului de afaceri și asupra oamenilor de inițiativă?

În Parlament am susținut constant proiecte legislative care pot oferi mediului de afaceri predictibilitate, reguli clare și acces real la investiții. Cred că antreprenorii au nevoie, în primul rând, de un stat care nu îi încurcă. De aceea am semnat inițiative legate de fiscalitate și finanțare — de la modificările aduse Codului fiscal și până la proiectele care vizează o mai bună gestionare a fondurilor europene, inclusiv PNRR. Sunt domenii care influențează direct costurile firmelor, capacitatea lor de dezvoltare și ritmul investițiilor locale.

Am sprijinit și proiecte care deschid România către capital străin, precum legea privind acordarea dreptului de ședere pentru investitori (așa-numitul „Golden Visa”), dar și inițiative care susțin IMM-urile și investițiile în energie verde și tehnologii inteligente. Sunt convins că modernizarea economiei nu se poate face fără sprijin pentru inovație și pentru firmele mici și medii, care sunt motorul oricărui județ.

Un alt filon important al activității mele îl reprezintă reducerea blocajelor administrative. Am semnat proiecte de modificare a Codului administrativ, ale legislației privind profesiile economice (contabili, arhitecți), precum și inițiative care clarifică reguli din domenii sensibile — de la urbanism la industrii reglementate precum jocurile de noroc. Toate acestea contribuie la un mediu economic mai stabil și mai transparent.

În ultimii ani, încrederea în instituțiile publice a variat mult. Ce credeți că ar trebui făcut pentru a reconstrui un dialog autentic între cetățeni și Senatul României?

România trece printr-o criză profundă de încredere în instituțiile publice și în oamenii care le reprezintă. Și nu putem spune că e nemeritată. Ani la rând, guverne succesive și administrații politice au alimentat această ruptură prin lipsă de transparență, prin decizii luate în spatele ușilor închise, prin promisiuni neîndeplinite.

Sunt la primul mandat și am știut, din prima zi, că nu pot schimba totul, dar pot face ce ține de mine. Și am făcut: mi-am informat constant cetățenii despre activitatea mea parlamentară, despre ce am făcut în calitate de președinte al Comisiei pentru Afaceri Europene și, mai apoi, ca vicepreședinte al Senatului. Am organizat dezbateri, consultări, mese rotunde pe subiecte relevante și de importanță — de la PNRR și aderarea la OCDE, până la debirocratizarea legislației pentru sprijinirea mediului de afaceri. Nu pentru a vorbi, ci pentru a găsi soluții și a face ca lucrurile să se miște.

Cred că încrederea se recâștigă prin fapte, nu prin declarații. Când îți faci treaba, când răspunzi la întrebări chiar și atunci când e incomod, oamenii te văd și, treptat, încep să creadă din nou. Nu în politică, ci în oameni care aleg să o facă altfel.

Se spune că liderii adevărați sunt testați nu în momente de glorie, ci în momentele dificile. Care a fost cea mai complicată decizie pe care a trebuit să o luați în funcția de vicepreședinte al Senatului — și ce v-a învățat despre oameni și despre dvs.?

Așa cum spuneam anterior, sunt senator la primul mandat. Un mandat care a debutat într-un context dificil, încercat de tensiuni sociale imense și escaladarea fenomenului extremist nu doar la nivel național.

Cea mai complicată decizie, ca vicepreședinte al Senatului, nu a fost legată de un vot sau o procedură parlamentară, ci de momentul în care am fost nevoit să aleg între confortul politic și responsabilitatea față de oameni. Nu este ușor să te expui într-un moment în care faci parte dintr-un Guvern care este obligat de circumstanțe să ia decizii nepopulare, în fața unui public exasperat de scumpiri, lipsă de predictibilitate și oboseală generalizată față de discursul politic.

Dar tocmai în astfel de momente cred că e esențial să nu dispari, să nu te ascunzi, ci să explici onest de ce se ia o măsură, ce alternative au fost analizate și care sunt beneficiile pe termen lung.

Am învățat că oamenii pot accepta adevărul, chiar și când e dur, atâta timp cât simt că le vorbești cu respect și fără ocolișuri. Iar eu, personal, am învățat că e mai important să îți păstrezi credibilitatea decât să eviți o reacție negativă temporară.

Dacă ați putea invita, pentru o zi, la Senatul României, un tânăr de 18 ani care nu crede deloc în politică, cum ați încerca să-l convingeți că instituțiile statului merită încă încrederea noilor generații?

Aș începe prin a-i spune foarte direct că neîncrederea lui este cât se poate de validă. Este rezultatul unui context pe care îl știm cu toții: promisiuni neonorate,  inechitate socială, aroganță, populism și lipsă de responsabilitate din partea unei părți a clasei politice.

Dar tocmai de aceea l-aș invita la Senat pentru o zi. Nu ca să-i arăt niște coridoare și scaune, ci ca să vadă ce înseamnă munca nevăzută: grupuri de lucru, negocieri, comisii, oameni care încearcă — uneori mai bine, alteori mai puțin bine — să repare mecanisme complicate ale statului.

I-aș arăta că instituțiile nu sunt entități abstracte, ci oameni cu responsabilități clare, și că aici, în centrul lor, puterea nu e un beneficiu personal, ci un test de caracter.

I-aș explica foarte sincer că încrederea nu se cere. Se câștigă. Și se câștigă prin consecvență, prin reguli clare, prin transparență și prin decizii care țin partea oamenilor, nu confortul politic.

I-aș spune și altceva, poate cel mai important: dacă generația lui rămâne în afara acestor instituții, ele vor fi conduse în continuare de aceeași mână de oameni care știu să profite de absența celor tineri.

Pentru că încrederea nu e o obligație, dar participarea civică — aceea este singura garanție că România se poate mișca în direcția pe care și-o dorește generația lui.

Succesul în politică vine la pachet cu vizibilitate, dar și cu vulnerabilitate. Ce obicei personal, aparent mărunt, v-a ajutat să rămâneți echilibrat într-un mediu atât de intens?

Echilibrul meu rămâne familia. Oricât de intens ar fi ritmul politicii, oricâte presiuni sau tensiuni apar peste zi, există un moment în care totul se reașază: când ajung acasă și redevin pur și simplu soț și tată. Nu e un obicei sofisticat, dar e singurul care funcționează cu adevărat pentru mine. Familia are darul ăsta de a te menține cu picioarele pe pământ, de a-ți reaminti de ce faci ceea ce faci și pentru cine încerci, în fond, să schimbi lucrurile.

Într-un mediu în care se vede mult și se vorbește și mai mult, ei sunt singurul spațiu unde nu trebuie să demonstrez nimic. Acolo îmi găsesc liniștea și mă încărc mai bine decât în orice alt loc.

România are lideri puternici în toate domeniile, dar rareori lumina reflectoarelor ajunge la oamenii care construiesc în tăcere. Care este persoana — din afara politicii — care v-a inspirat cel mai mult în ultimii ani și de ce?

În ultimii ani, persoana care m-a inspirat cel mai mult, deși este complet în afara politicii, este David Popovici. Nu doar pentru performanțele lui incredibile, ci pentru felul remarcabil în care a rămas: disciplinat, modest, echilibrat — exact tipul de caracter de care România are nevoie în toate domeniile.

Mă inspiră faptul că, într-o țară unde de multe ori succesul e tratat superficial sau cu suspiciune, el a reușit să impună respect prin muncă și prin atitudine. David nu a câștigat doar medalii, ci a arătat că excelența poate fi atinsă fără compromisuri, fără aroganță și fără scurtături.

Într-un fel, el simbolizează România pe care mi-aș dori-o: tânără, curajoasă, disciplinată și cu standarde înalte. Asta mă inspiră nu doar rezultatele, cât omul din spatele lui.

Dacă ar fi să scrieți un mesaj pentru România anului 2035, un mesaj pe care ați vrea să-l citească generația aflată azi în școală, cum ar suna acesta în doar două fraze?

Am intrat în politică fiind convins că lucrurile nu se vor schimba niciodată dacă oamenii buni vor sta deoparte. Aveți curaj să cereți mai mult, să schimbați regulile și să ridicați standardele — pentru că o țară nu se modernizează prin tăcere, ci prin generațiile care refuză să accepte „merge și așa”.