Românul Mihai Cojocaru, antrenor de tehnică individuală, are de 18 ani o şcoală diferită de fotbal, în Belgia. La „Skill Factor Football Academy”, Cojocaru şi colaboratorii săi, printre care şi fostul internaţional român Ovidiu Stângă, şlefuiesc viitoarele stele ale fotbalului european. Cojocaru a învăţat aceste metode de antrenament pe când era asistentul regretatului Wiel Coerver. Supranumit Einstein al fotbalului, Coerver a inventat şi botezat o metodă revoluţionară de antrenament, prin care un tânăr jucător porneşte de la cele mai simple exerciţii tehnice şi treptat se perfecţionează, desluşind toate misterele mingii. Wiel Coerver, cunoscut antrenor olandez al anilor ’60-’70, a câştigat Cupa UEFA pe banca lui Feyenoord Rotterdam, în anul 1974.
În fiecare an, Cojocaru organizează campusuri în ţară, unde-i învaţă pe copii cum să dribleze. De precizat că Mihai Cojocaru şi Ovidiu Stângă fac parte din staff-ul echipei feminine a lui PSV Eindhoven, ca antrenor de tehnică, respectiv antrenor secund.
Mihai Cojocaru locuieşte în Belgia de 30 de ani, unde a activat ca jucător la diferite cluburi, iar mai târziu s-a dedicat meseriei de antrenor.
Singurul club de fotbal din România care a beneficiat de cunoştinţele lui Mihai Cojocaru a fost Viitorul Constanţa. Hagi a fost încântat de colaborarea cu acesta şi au rămas în relaţii foarte bune.
„Un copil trebuie respectat, încurajat, iubit”
Acesta ne-a declarat recent că este dezamăgit de modul în care unii antrenori de copii şi juniori pregătesc fotbaliştii de mâine ai României. Deşi copiii români au potenţial şi capacitatea de a urca pe cele mai înalte trepte ale podiumului, mulţi dintre aceştia sunt îndrumaţi greşit la echipele unde sunt legitimaţi. Din acest motiv, fotbalul din România este unul modest şi suntem nevoiţi să importăm jucători de mâna a doua din alte campionate. „Lucrurile sunt în aparenţă destul de simple, dar extrem de complexe. Ca să fii antrenor trebuie să fii dedicat, să înveţi tot timpul, să încerci să te perfecţionezi. Şi marele Guardiola a început de jos, a studiat şi când s-a simţit pregătit a mers la seniori. A parcurs toate etapele pe care trebuie să le urmeze şi antrenorii români, treaptă cu treaptă. Dacă ajungi să-ţi dai copilul pe mâna unui profesor care nu are o mentalitate formatoare, nu foloseşte metode care să-l ajute să progreseze, se alege praful. Nu-mi permit să dau sfaturi nimănui, nu vreau să fiu înţeles greşit. Fiecare copil are un talent aparte, unul este potrivit pentru atletism, altul are înclinaţie către patinaj artistic, altul iubeşte driblingul şi viteza şi atunci trebuie să-i catalizezi atenţia către fotbal, de exemplu. Un copil nu trebuie forţat să facă un anumit sport dacă nu are chemare către acea ramură. El trebuie respectat, încurajat, iubit. Pe un puşti nu trebuie să-l minţi. Nimeni nu se naşte doctor sau arhitect. Ca să ajungi să practici o anumită meserie, trebuie să înveţi, să te educi. Nu ajungi medic peste noapte. Este şi cazul antrenorilor de copii şi juniori. Chiar dacă un antrenor a jucat fotbal la cel mai înalt nivel, asta nu înseamnă că va fi cel mai potrivit să lucreze cu copiii. Este nevoie de mulţi ani de studiu. Uitaţi-vă în campionatele puternice din Europa şi veţi vedea că toţi marii antrenori au început de jos. S-au format, au studiat, au pus în practică ceea ce au învăţat. Nu este uşor să-ţi schimbi mentalitatea, dar dacă vrei să antrenezi copii, trebuie să te dedici sută la sută. Îţi trebuie un limbaj adecvat”.
„Trebuie multe exerciţii”
Fostul colaborator al lui Gheorghe Hagi consideră că un copil trebuie învăţat mai întâi cum să stăpânească mingea, dar acest lucru nu se învaţă imediat, ci în timp. Trebuie multe exerciţii. „Foarte mulţi antrenori români m-au numit ghimpe pentru că au văzut ce metode aplic la antrenamentele cu copiii şi cât de relaxaţi pleacă cei mici. Repet, nu dau lecţii nimănui, nu-mi permit. Dar un copil este precum o maşină care se loveşte la un moment dat de perete şi se blochează. Trebuie să ştii să-l reactivezi. M-am oferit să organizez o serie de cursuri pentru antrenorii care se ocupă de copii. Nu cu scopul de a-i umili pe acei domni, dimpotrivă, voiam să-i ajut să înţeleagă că fotbalul din alte ţări se conduce după alte reguli şi din acest motiv cluburile din străinătate au rezultate. Reacţiile au fost de indiferenţă. Sunt foarte puţini antrenori care îşi exercită meseria din dorinţa de a-i învăţa ceva util pe copii. Există două tipuri de antrenori. Din prima categorie fac parte cei care au jucat fotbal la un anumit nivel, iar aceştia au de partea lor practica, dar le lipseşte teoria. O a doua categorie o reprezintă cei care nu au jucat fotbal niciodată, dar le
place să antreneze. Aceştia trebuie să se pregătească de două ori mai mult, drumul lor e mai lung si mai anevoios, pentru că trebuie să înţeleagă fotbalul, iar pentru asta au nevoie atât de teorie, cât şi de practică. Fotbalul modern este în continuă mişcare, iar dacă tu, ca antrenor, nu investeşti în formarea ta, nu ai cum să lucrezi cu copilul. Cum să înveţi un copil să stăpânească mingea, dar nu-i exemplifici? Vă dau un exemplu. Pe teren este o singură minge, iar cu cât ai balonul mai mult la picior, cu atât domini adversarul mai mult. Ca să domini adversarul, trebuie să domini mingea. De aici pleacă totul. Vedeţi că lucrurile sunt simple? Pe teren, timpul şi spaţiul sunt reduse, fotbalistul trebuie să gândească într-o fracţiune de secundă ce vrea să facă pentru a avea o execuţie rapidă. Dar lucrurile astea se învaţă în timp. Şi vă mai spun ceva. Hagi spune mereu că vrea proiect. Ce înseamnă asta? Că lucrurile nu se fac de azi pe mâine. Este ca un nucleu, dacă nu găseşti neuronii ca să-i îmbini cum trebuie, nu-ţi funcţionează. Talentul e prea puţin, totul e muncă, repetare. Este nevoie de anumite capacităţi pe care le ai de la natură, dar fără exerciţiu acestea nu reprezintă mare lucru. Cred, totuşi, că în fiecare zi ai ceva de învăţat şi toată viaţa te perfecţionezi”, a încheiat Mihai Cojocaru.