Micile afaceri din Piteşti. Astăzi, magazinul de huse şi folii al Georgianei.

Ziarul Argeşul dă startul unei noi serii de articole exclusive, de această dată despre afacerile micilor întreprinzători din municipiu. Care este secretul lor, cum au ajuns să facă bani şi ce şi-au propus în continuare. Ce stă în spatele unui mic magazin, câtă muncă şi câte sacrificii, dar şi care sunt satisfacţiile – aflaţi urmărindu-ne săptămânal.

Protagonista interviului de azi este Georgiana, o tânără de 38 de ani cu o poveste de viaţă impresionantă.

După ani de zile în care a făcut comerţ stradal pe Strada Mare şi lângă pasajul Magnolia, a închiriat acum un mic magazin lângă Casa de Cultură a Sindicatelor.

Totul a început în urmă cu 16 ani, cu telecomenzi şi ochelari de soare. Husele şi foliile pentru telefoane au venit pe parcurs, îşi începe povestea Georgiana care nu doreşte să apară în ziar, în schimb ne propune să o promovăm pe Mitzi (foto), mascota firmei. Această felină a stat neobservată ani de zile sub taraba unde femeia vindea produse, iar acum savurează celebritatea pe un scaun cu pernuţă moale, în dreapta stăpânei.

Georgiana spune: „Meseria asta am furat-o, cum se spune. Atât de mult mi-a plăcut, încât am furat-o. Am stat şi am învăţat. Era anul 2007 sau 2008 când am început. Eram tot în centru, dar lângă Kenvelo, unde aveam două standuri. Trecea lumea şi întreba, ai un încărcător, folie, husă? Mă tot întrebau, deja de la al treilea în sus e cerere. Trebuie să te conformezi, dacă vrei să reuşeşti.”

Tot timpul ai fost propriul tău şef?

„Am lucrat şi la patron, dar niciodată nu mi-a plăcut „să stau dreaptă” în faţa şefului. Mi-a plăcut să fiu independentă, să am business-ul meu. Nu am visat la o afacere mare, o fabrică sau eu ştiu ce.”

E mai bine aşa?

„Dacă vreau să iau weeekend-ul ăsta concediu îmi iau, nu mă trage nimeni la răspundere, să stau să fac cereri… mi-a plăcut să fiu pe picioarele mele şi să mă descurc singură”.

Ce te-a determinat să te apuci de afaceri?

„Când aveam 13 ani, mama mea a pierdut apartamentul şi eu m-am angajat. De la 15 ani mă întreţin singură. Câtă vreme am două mâini, două picioare, muncesc. Am jucat handbal de performanţă, dar nu am avut părinţi care să mă împingă de la spate, au divorţat când nici nu mă născusem. Era gravidă în 3 luni când s-a întâmplat asta şi am crescut fără tată.”

Ce simţi acum în legătură cu afacerea ta şi ceea ce îţi aduce?

„Nu îmi pare rău, am terminat o casă acum trei ani jumate, după ani de stat cu chirie. Sprijinul meu a venit la 18 ani, când l-am cunoscut pe Nic. Mult mai târziu ne-am căsătorit, dar el a fost tot timpul alături de mine. Singura chestie neplăcută, pentru care îmi venea uneori să renunţ, era rutina. Să stau în fiecare zi să despachetez, să strâng. Ajunsesem să obosesc. Crescând numărul de mărci de telefoane, am mărit şi noi volumul. Dimineaţa era rău, plus că multă vreme am stat în curent.

Te ţin o iarnă cu mine acolo, să vezi cum e! La un moment dat, te lasă oasele. Când eşti tânăr, nu simţi, dar înaintând în vârstă apar problemele.”

Cum văd oamenii afacerea ta?

„S-a mai scris şi că suntem nu ştiu cum. Unora nu le place comerţul stradal. Totuşi, în Turcia unde e mama comerţului, se face pe jos, nici măcar pe mese. Dacă ştii ce comenzi fac turcii, te închini. Ei sunt cei mai pricepuţi la comerţ.”

Care este secretul tău?

„Dacă nu îţi place ceea ce faci, nu merge. Cu husele să te ţii, la 2 – 3 săptămâni apar noutăţi. Trebuie să ai răbdare, să urmăreşti, să faci liste. Am o femeie, îi zic Baba, are un depozit foarte mare în Bucureşti, colaborez cu ea de opt ani. Şi mai am pe cineva la telecomenzi. Ele îmi dau informaţiile, aşa ştiu ce să aduc.”

Georgiana spune că nu e adepta telefoanelor scumpe, deşi foloseşte un Samsung Flip de top. Însă, a fost un cadou din partea unei persoane dragi.

Ce aşteptări ai anul acesta?

„Ce aşteptări am? Wow, bună întrebare. În primul rând, vreau să mă ocup de mine şi vreau un bebe!”