Marţi, noaptea. Ora 1.29. Soneria telefonului fix o sperie de-a dreptul pe colega noastră M. Somnul îi dispare brusc, inima începe să-i bată nebuneşte…
– Mamă, mamă, am făcut accident! Sunt la Poliţie! Am un prieten lângă mine, avocat, ai încredere în el! Ajută-mă! – se-aude de la celălalt capăt al firului un apel disperat.
Şi apoi, o altă voce:
– Doamnă, fiul dumneavoastră a avut un accident de maşină. Eu sunt avocat şi îl pot scăpa de acest necaz, dar e nevoie urgent de 16.000 de euro. Să despăgubim partea adversă, spitalizarea… Victima e la Spitalul „Bagdasar Arseni”. Are piciorul rupt şi multiple lovituri la cap. E nevoie de aceşti bani, altfel îl puteţi vedea pe băiat în cătuşe…
– Ce accident? Unde? Cum? – întreabă M. cu vocea pierdută. De unde ştiţi? Cine sunteţi dumneavoastră?
– Sunt avocatul Preda Andrei din Baroul Piteşti, l-am reprezentat şi pe domnul Cornel Penescu. Îl cunosc pe tânăr şi îl putem ajuta…
Şi începe să înşire câteva detalii despre băiatul ei care locuieşte în Bucureşti, dar şi despre ea, ca „persoană publică”; o persoană care n-ar trebui „să se expună” prin astfel de incidente…
– Domnule, nu vă cunosc. Şi de unde să am eu atâţia bani? Mi-e imposibil să fac rost de o astfel de sumă!
– Dar de 5.000 de euro puteţi face rost la început? E foarte important să ne mişcăm repede – insistă „avocatul”.
– O să încerc. Fac tot ce-i posibil, o să sun câţiva prieteni, o să merg dimineaţă şi la bancomat…
Discuţia mai durează puţin. Apoi individul închide. Colega noastră îşi sună imediat fiul. Acesta nu răspunde. Ce nenorocire! Femeia se gândeşte la ce e mai rău. E noapte, e târziu. După puţin timp, avocatul revine cu telefonul. Şi o face până la ziuă. De unsprezece ori!!!
În zori, băiatul ei îi răspunde la apel. Avusese telefonul descărcat. „Ce accident, mamă?! Bine că nu ţi s-a întâmplat ceva! Sună la 112!”
Colega noastră nu sună la 112. Se duce direct la Poliţie. Băieţii se mobilizează imediat, se îmbracă în civil şi pleacă alături de M. în misiune, mai ales că „avocatul” stabilise prin telefon şi locul unde trebuiau duşi banii: pe Aleea Teilor, pe o bordură, în faţa unui bloc.
– Şi atenţie, doamnă, sunteţi monitorizată de SRI! Să nu afle nimeni! – mai spune individul, care explică de ce nu poate veni chiar el la întâlnire: că e la Rahova, că are nişte cursuri…
La faţa locului, pe Teilor, o femeie în vârstă, cu o uitătură ciudată, iese din bloc şi îşi face de lucru la ghenă. În rest… nimic. Doar un nou apel telefonic, cu o voce ironică:
– Alo, doamnă, v-aţi jucat bine cartea. Daţi banii la maşina cu numărul AG 01 MAI…
Ceva n-a mers cum trebuie. Ceva i-a dat de gol pe poliţişti. Iar o filieră foarte bine pusă la punct, dirijată, poate, din închisoare, de la Rahova, continuă să opereze fără scrupule. Atenţie, oameni buni!
Gabriel LIXANDRU
