Scriam joia trecută că „E ceva putred cu merele din şcolile Argeşului!„, dezvăluind faptul că o anumită firmă din Olt, zisă „a generalilor”, dă adevărate tunuri în judeţul nostru, pe foarte mulţi bani publici, cumpărând fructe en-gros şi vânzându-le la bucată în unităţile de învăţământ.

Articolul nostru s-a bucurat de un interes deosebit din partea cititorilor, unii dintre ei având comentarii extrem de acide la adresa „mafiei care face afaceri pe seama copiilor” şi la adresa celor „sus puşi” ce facilitează aceste nereguli, sub umbrela unor aşa-zise programe ori directive impuse de Uniunea Europeană. Drept urmare, vom reveni astăzi asupra subiectului.

La prima vedere, programul „Mere în şcoli” e sănătate curată. Copiii au nevoie de fructe, de vitamine, nu de „cola” şi „snaks”-uri pline de „E”-uri, de care nu duc lipsă magazinele! Asta e partea frumoasă a ideii, fluturată de UE şi de guvernanţii noştri. Partea mai puţin discutată, practic ascunsă, e – aţi ghicit! – afacerea. Deci, iată ce nu se spune! În România nu există un program de susţinere a fermierilor autohtoni! Nu ei furnizează mere în şcoli – aşa cum ar fi normal – ci trebuie să vină un „terţ”, o firmă din altă parte, care să cumpere mere de la tine sau din alte ţări şi să ţi le vândă tot ţie, dar la bucată, de 7 ori mai scump!

În Argeş, cum spuneam, a prins cheag Matra SRL din Olt, care a cumpărat mere de la Institutul Pomicol Mărăcineni cu 80 de bani kilogramul şi le-a vândut cu 54 de bani bucata. Faceţi calculul: 59.773 elevi din Argeş primesc câte un măr (de 100 grame) de două ori pe săptămână. Rotund, ar fi 120.000 de mere, adică 12 tone. Pe săptămână! Socotiţi dumneavoastră, mai departe, cât înseamnă pe lună, apoi pe an şcolar. Iată tunul pe bani publici, dat… corect, în urma unei licitaţii! Şi mai e ceva: la Mărăcineni, s-au cam terminat merele mici, de 100-120 grame; în depozit mai sunt 400 tone, dar din cele mari, de 280 grame – o minunăţie! – dar furnizorul nu câştigă la ele, aşa că ne aduce altele din Polonia!

În ce ţară trăim?! În ţara unde politica se face, iată, pentru „băieţii deştepţi”, nu pentru fermierii „proşti”, care stau cu merele în şanţ, fiindcă n-au cui le vinde nici cu 10-20 de bani kilogramul! În România bogată în livezi cu pomi fructiferi, elevii primesc mere poloneze cumpărate cu 54 de bani bucata!

Sunt mai isteţi polonezii decât românii? Evident! Ei îşi încurajează producătorii. În perioada de preaderare, prin strategii proprii, în Polonia a fost dezvoltată foarte mult horticultura, dar mai ales pomicultura. Guvernanţii lor – spre deosebire de ai noştri – ştiau ce-i aşteaptă odată cu intrarea în UE, aflaseră de restricţii şi directive, aşa că şi-au luat măsuri din timp. Prin urmare – din spusele lui Mihai Coman, director al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni – anul trecut, Polonia a avut supraproducţie de mere: 4,8 milioane tone. Cât Franţa, Italia şi Germania la un loc! Neoficial, România a avut vreo 500.000 tone.

Între noi şi ei mai sunt şi alte diferenţe. În Polonia, de pildă, când fermierii au simţit că n-ar mai primi susţinere, au ameninţat că vor ara cu tractoarele în faţa Guvernului. E posibil. Mai ales că tot ei, polonezii, în al Doilea Război Mondial (la Krojanty) au ieşit cu cavaleria în faţa tancurilor germane, murind pentru cauza lor.

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio