Eugen Boia

Unii îl ştiu drept profesorul poznaş care mergea din clasă în clasă şi îi invita pe liceeni la teatru. Alţii, drept profesorul de fizică strict, directorul Liceului „Al. Odobescu”, cel care ţinea ca tabla să fie mereu impecabilă şi caietele exemplare, cu desene în culori. Se prezenta zicând că este bine ştiut din cartea de istorie: „Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Eugen Boia”.

Profesorul Eugen Boia, glumeţ din fire, plin de voie bună, mereu la costum, demn şi impunător, dar cald şi blând, lumina orice cadru în care păşea.

Ambiţios din fire, înzestrat cu o inteligenţă şi o memorie aparte, şi-a croit drumul singur, plecând de acasă de la vârsta de 11 ani, dintr-o familie dobrogeană de ţărani înstăriţi, pentru a urma Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti. În capitală i-a avut exemplu pe fraţii săi mai mari: Aurel Boia (tatăl istoricului Lucian Boia), expert grafolog, stenograf şi esperantist, şi Ion Boia, secretarul lui Nicolae Iorga, apoi la Banca Naţională.

La scurt timp după absolvirea facultăţii, ajunge profesor de fizică la Piteşti, fiind foarte apreciat pentru rigurozitatea sa şi pentru experienţele de laborator pe care le făcea cu elevii.

În 1954, în timp ce privea o tânără profesoară de fizică urcând serioasă scările spre liceu, îşi promite că o va lua de nevastă, ceea ce s-a şi întâmplat după 2 ani. Astfel, tinerii profesori Milena şi Eugen Boia se remarcă prin seriozitate şi îşi câştigă rapid renumele în Liceul „Al. Odobescu” şi în oraş.

Profesorul Boia înfiinţează primul laborator foto color din oraş, joacă şah de performanţă şi organizează tabere şi excursii educative cu elevii. Mai târziu, ca director al Liceului „Al. Odobescu”, supervizează construirea actualei clădiri în care se desfăşoară activitatea instituţiei.

După pensionare, continuă o vreme să ajute liceenii în desluşirea tainelor fizicii, după care se refugiază total în teatrul amator, cu care mai cochetase în timpul activităţii sale ca profesor. În ultimii săi ani, înfiinţează Studioul de Teatru „Tudor Muşatescu”, alegând cu grijă opere din dramaturgia românească, în dorinţa de a ajuta la lărgirea orizontului tinerilor elevi şi studenţi. Cu pasiune şi entuziasm, înainte de fiecare stagiune, bate liceu cu liceu şi clasă cu clasă, reuşind să farmece elevii şi să-i aducă la teatru. Iar toată această energie se concretiza la fiecare spectacol în săli pline cu tineri curioşi şi deschişi spre cultură.

A urcat pe scenă cu acelaşi entuziasm tineresc până în ultimul său an de viaţă, iar pasiunea şi energia sa s-au revărsat permanent în oamenii din jurul său. A fost iubit şi respectat. A avut o viaţă frumoasă şi o bătrâneţe demnă.

Pe data de 16 aprilie 2016 s-a lăsat cortina pentru ultima oară pentru profesorul Eugen Boia, la vârsta de 88 de ani, însă imaginea sa va rămâne ca o figură luminoasă din trecutul Piteştiului.

Dar, la urma urmei, viaţa sa de dascăl respectat şi iubit îşi pune o amprentă remarcabilă şi pe prezentul şi viitorul acestui oraş, ai cărui locuitori i-au fost, mulţi, discipoli.

„Argeşul”

Distribuie pe Facebook