Imamul Nakechbandi Ahmed Mazhar, medic de chirurgie vasculară originar din Siria şi unul dintre liderii comunităţii musulmane din Bucureşti, a susţinut, la Piteşti, în limba română, o prelegere despre toleranţă şi violenţă.
Dezbaterea a fost organizată, recent, de Centrul Cultural Piteşti şi Clubul Româno-Arab de Cultură şi Presă, în cadrul proiectului cultural-educativ „Cultura violenţei şi violenţa culturii”, iniţiat şi coordonat de jurnalistul de origine palestiniană Ahmed Jaber. În faţa publicului au fost prezentaţi şi alţi invitaţi, precum Soraya Filippelli, o fată talentată, de 14 ani, care provine dintr-o familie mixtă româno-italiană, şi medicul dentist Salah Joudah, fost decan al Facultăţii de Stomatologie din Fâşia Gaza – Palestina, căsătorit cu o româncă.
„Înainte de a critica, trebuie să cunoşti”
Nakechbandi Ahmed Mazhar, despre „roboţii” din epoca de vânzare a imaginii: „Eu şi cei din generaţia mea am învăţat, în şcoală, că prima sursă de informaţie este cuvântul şi semnificaţia cuvântului. Dar acum, peste tot în lume a fost schimbat acest mod de învăţătură. Generaţia nouă nu mai are libertatea să analizeze; copiii primesc imaginea şi asta este unica sau principala sursă de informaţie. Or, de la începutul istoriei, până acum 30 de ani, nu am avut această schimbare, această răscruce în gândirea umană, în instinctul uman, în priceperea umană, în ideologia umană… Deci, de aia când vorbim de termene precum «violenţă» sau «toleranţă», în primul rând trebuie să le definim. Sunt foarte mulţi care nu mai au această aptitudine, acest instinct de a analiza cuvintele, în gând. Cei din noua generaţie sunt formaţi ca nişte roboţi, pentru că cine conduce lumea are nevoie de oameni care nu gândesc, nu mai vrea oameni liberi, care analizează. Or, cine primeşte imaginea o ia ca atare, nu are o altă explicaţie, nu mai gândeşte, nu mai analizează, nu mai este liber. Suntem acum în epoca de vânzare de imagini. Violenţa ne atacă în casă, ne atacă în cinematografie, ne atacă în presă, ne atacă în cultura noastră. Asta nu e ceva întâmplător, este ceva pregătit. Gândiţi-vă la acest flux de informaţie pe care-l primim. Aflăm din presa internaţională: în cutare etnie, în cutare grup sau în cutare religie sunt violenţi, sunt terorişti. Acum, dacă spun că sunt musulman din start deja se arată spre mine cu degetul… Noi toţi suntem asociaţi în această crimă şi nu este corect. De aia trebuie să ne gândim unde e originea, unde este buba? După aia vine pasul al doilea: înainte de a critica, trebuie să cunoşti. Să ne străduim să comunicăm, acesta este un lucru foarte important.”
„Violenţa ne atacă în casă”
Nakechbandi Ahmed Mazhar, despre toleranţă – o valoare care trebuie consolidată: „Specia umană are genetic o predispoziţie către violenţă. De la Adam, în orice om există o tendinţă către violenţă fie verbală, fie fizică. Şi toată legislaţia care a venit – fie că e dumnezeiască, fie că e umană – a pus nişte legi care înfrânează aceste gesturi la om. Dar oare acestea sunt de ajuns? Trebuie să ai ceva peste raţiune ca să aplici toleranţa. «Toleranţa» aplicată prin legi nu e toleranţă, asta e ordine, asta e ceva administrativ. Când dispare această ordine apare tot ce e mizerabil în om. Toate religiile monoteiste au încercat să înfrâneze gesturile de violenţă şi au asociat toleranţa cu o valoare care trebuie întărită, care trebuie crescută în inima omului. Dar oare un om poate să aibă în inima lui o convingere de moralitate dacă nu crede în viaţa de apoi, dacă nu crede în Dumnezeu? Foarte rar. Pentru că dacă nu există acest gând, această comunicare verticală om-divinitate nu există acest gest de moralitate.”
