Noul an școlar începe sub presiune. Motivul? Legile Educației. Publicate pe 13 iulie a.c., ele au făcut obiectul unor dezbateri. Or, tocmai aceste așa-zise „dezbateri” sunt puse la îndoială, pentru că, vacanță fiind, ținta proiectelor – cadrele didactice în primul rând, apoi, elevii și părinții – n-au avut, de fapt, o contribuție de fond la îmbunătățirea lor.
Ca urmare, printr-o SCRISOARE DESCHISĂ adresată ministrului Cîmpeanu, 100 de intelectuali au solicitat prelungirea dezbaterilor.
Răspunsul poate fi asemuit cu un pumn în gură semnatarilor și, implicit, masei largi de cadre didactice, experți în sociologie, în educație, universitari recomandați de o experiență notorie în domeniu.
Mai întâi, ministrul a apelat la matematică, afirmând că „cei 100” sunt o grupare infimă față de cele câteva mii de cadre didactice. Apoi, a calificat demersul drept „ilogic, ilegal, imoral”, ca reprezentând „un grup de interese”. Grupul, ca să păstrăm termenul – în frunte cu Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Andrei Cornea, Mircea Miclea, universitari și persoane implicate în actul educațional – chiar și-a exprimat „interesul”, ca și A.N.P.R.O. (Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română), care, la rândul ei, s-a adresat tot printr-o scrisoare ministrului.
Referindu-se la Proiectul de Curriculum Național, de pildă, A.N.P.R.O. reclamă tentativa de a nu socoti limba și literatura română cu statut de disciplină fundamentală, încadrarea ei în „Proba E”, amenințându-i acest statut. Ca atare, „limbă și comunicare” devine o sintagmă periculoasă – se afirmă.
Admiterea în colegii, prin examen propriu, cu 90% din locuri ocupate astfel și doar 10% prin sistem computerizat este socotită inechitabilă, ca acces, cu șanse egale la calitatea educației.
Examenul de limbă română standardizat este respins ca necorespunzător, ca și trecerea palatelor copiilor, cluburilor copiilor și cluburilor școlare la consiliile locale – socotită neadecvată.
Ministrul, în schimb, a dat verde spre Parlament.
Printre cei o sută de semnatari se află, spre cinstea lor, și nouă argeșeni: Ștefan Găitănaru, Octavian Gruinoiu, Lucian Costache, Silviu Graure, Marin Comșa, Raluca Mihaela Marinescu, Constantin Nicolau, Manuela Oncescu și Daniel Văcaru.
Metoda scrisorilor deschise nu este o chestiune de aritmetică, cum crede ministrul, ci chiar una de morală. Ele sunt un semnal, un act de conștiință, un avertisment, o chemare la o reevaluare a unei chestiuni de fond pentru societate. Așa au fost: „Scrisoarea celor 6” (11. III. 1989: Al. Bârlădeanu, Cornelia Mănescu, Grigore Răceanu, C. Pârvulescu, Silviu Brucan, Gh. Apostol) împotriva lui Ceaușescu; Scrisoarea, inițiată de ziarul „Cotidianul” adresată doamnei Ursula von Der Leyen (în ianuarie 2022, cu privire la P.N.R.R.); „Apelul către lichele”, al lui Gabriel Liiceanu, vizând oprirea „lichelei” în noul mers al istoriei.
Este o modalitate de expresie a societății civile, în ultimă instanță, a unor intelectuali de frunte care-și asumă responsabilitatea față de destinele societății. O responsabilitate sporită, cerută și de proiectul lui W.K. Iohannis, privind „România educată”.
P.S. După „Iliescu apare/Soarele răsare”, a mai apărut „Soarele a venit cu Ciucă”, spusă de primarul din Vatra Dornei. După ’89 se exersează un lung exercițiu de lingușeli…
