Statisticile cu privire la vânzările de maşini electrice sunt încă departe de a oferi rezultate spectaculoase. În momentul de faţă, deşi s-a depăşit bariera de 1.000.000 vehicule vândute la nivel global, cifra este insignifiantă dacă o comparăm cu cele peste 1,25 miliarde maşini convenţionale care circulă pe mapamond. Iar dacă ne referim la ţara noastră, tot ce putem spune este că nu există încă o preocupare serioasă din partea distribuitorilor. Am observat asta şi la Piteşti – de fiecare dată când a fost organizat Salonul Auto din Piaţa „Vasile Milea”, expozanţii au spus că oamenii nu sunt interesaţi de aşa ceva. Prin urmare, de ce să le promoveze? Îmi aduc totuşi aminte că, la un moment dat, vedeta salonului a fost micul Renault Twizy pe care lumea a fost foarte curioasă să-l studieze şi să-l descopere, în acest sens adresând zeci de întrebări consultanţilor de la AMAT. Deci interes există, mai trebuie aduse doar argumente în favoarea achiziţionării unui astfel de vehicul. Din păcate, argumentul că nu poluează nu este unul prea convingător în momentul de faţă. E valabil inclusiv în ţările vest-europene, mai „emancipate” la capitolul transporturi – clienţii vor autonomie, timpi de încărcare, dacă se poate, ca „la plinul de benzină”, mai multe staţii de încărcare ş.a.m.d. Ceea ce o maşină electrică nu poate oferi acum (n.r. – la Piteşti, de pildă, sunt doar trei asemenea staţii).
PS: În statisticile DPRCIV, motorizarea electrică lipseşte cu desăvârşire. Oare de ce?