Pompierii au sosit prompt la faţa locului
Sunt unul dintre martorii oculari ai evenimentului produs miercuri seara la blocul „Mobilux” din centrul Piteştiului. Am fost acolo de la început, adică de când flăcări violente au izbucnit prin geamul unui dormitor de la etajul al şaselea, şi până la sfârşit, când în zonă s-a aşternut calmul, iar frigul nopţii ne-a cam îngheţat pe unii dintre noi.
Am trăit, deci, pe viu, un incendiu. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Un incendiu. Dar credeţi-mă, stimaţi cititori, asta e o experienţă. În curtea blocului respectiv, oamenii evacuaţi şi-au adus aminte de tragedia de la „Colectiv”, deşi alăturarea imaginilor de la cele două evenimente este absolut forţată. Pe fondul unor emoţii puternice, totul e însă posibil…
Judecând astăzi la rece, aş comenta câteva flash-uri care mi-au rămas în minte de la acest eveniment fierbinte.
Unu. Pompierii şi poliţiştii au venit, ca de obicei, cu o armată de jurnalişti, fotoreporteri şi cameramani după ei. A fost, cred, prima lor grijă. Apoi, la faţa locului, grija lor era alta: să-i îndepărteze puţin din zonă pe cei de la presă, fiindcă ei n-aveau loc să se desfăşoare…
Doi. Gazetarii şi-au văzut însă de meseria lor. Era aşa o frenezie, încât ziceai că ei sunt cu tulumba, nu pompierii. Iar când a fost scoasă din bloc o femeie în vârstă care suferise un atac de panică, toţi s-au năpustit asupra ei să-i ia o declaraţie. „Cum vă simţiţi, doamnă?” – au strigat ei. Cum să se simtă?! A trecut dintr-o panică în alta şi abia în ambulanţa SMURD şi-a venit puţin în fire…
Trei. Nu toţi pompierii care au intervenit sus, la etajul al şaselea, aveau măşti de oxigen. Unul cică ar fi spus – eu nu l-am auzit, gura lumii – că oxigenul ar fi fost consumat cu o zi înainte, la simularea de seism de la Bucureşti.
Patru. Nu era oxigen, dar apă au avut din belşug cei de la „Mobilux”. La un moment dat, un furtun întins pe jos a plesnit, iar jetul de apă a ţâşnit până la etajul unu. Era grozav… Era ca la artezienele de pe bulevardul Victoria Socialismului, făcut de nea Nicu. „Mai plesnesc, dom’ne – îmi spunea cineva. Plesnesc fiindcă sunt vechi. Ăstea erau şi în ’79 când am făcut eu armata la pompieri”. Cum? Vechi de 37 de ani? Să dăm alarma!
Cinci. Cei de la Gaze au sistat furnizarea. Locatarii au rămas noaptea fără căldură. Dar şi fără informaţii referitoare la gaze. Telefonul de la Engie, mai precis de la Distrigaz Sud Reţele, repeta că „momentan, toate liniile sunt ocupate”. Momentan toată ziua… Că, deh, e vorba despre o multinaţională, care are multă treabă, iar o scară de bloc nu-i un capăt de ţară…
Şase. Una peste alta, cu toate neajunsurile lor, pompierii şi-au făcut ca întotdeauna datoria. Iar unul dintre ei, cu un picior luxat, a ajuns pa targa SMURD. Jos pălăria pentru aceşti oameni! Tot ei cu sacrificiul!
Gabriel LIXANDRU
