Nicio barieră nu e prea mare pentru copilul care doreşte să dăruiască un mărţişor mamei sale sau doamnei învăţătoare, de 1 martie. De regulă, mărţişoarele sunt nişte figurine prinse de două fire împletite, unul alb şi celălalt roşu. Ele îi aduc noroc persoanei care le poartă şi sunt fixate pe rever, fiind purtate până la 1 aprilie, când trebuie agăţate în ramuri de copac. Firul alb reprezintă puritatea de intenţie, iar firul roşu, iubirea, în toate formele ei. Iată de ce mă gândesc la semnificaţia actuală a mărţişorului. Mai ales că gestul de a oferi un mărţişor este semnificativ prin plăcerea ce o presupune şi nu prin utilitatea lui economică. Oare cât de mult ne mai interesează să-i facem o bucurie celui de lângă noi fără să urmărim vreun scop de utilitate materială? Încă nu ştiu răspunsul la această întrebare, dar prevăd că ziua în care se va renunţa la empatie este destul de aproape.
Prin urmare, cunoaşterea normelor sociale după care se conduc copiii este esenţială pentru înţelegerea timpurilor viitoare. Din păcate, prevăd o zi în care se va renunţa definitiv la mărţişoare oferite în mod direct persoanelor iubite, recurgându-se la mijloacele tehnologice. Pe zi ce trece complexitatea universului nostru social sărăceşte, misterele cad, existenţa se simplifică, lumea se dezvrăjeşte. Copiii au ajuns dependenţi de lumea electronicii. Iar problema dependenţei de internet a devenit una de patologie medicală. Astfel, în SUA, la San Francisco, a luat fiinţă primul Net Hospital, o clinică pentru tratarea cyber-dependenţilor. Iar 90% dintre pacienţi sunt copii până la vârsta de nouă ani. Bănuiesc că aceştia nu le-au oferit niciodată mărţişoare persoanelor dragi din jurul lor.
Trăim, aşadar, nişte vremuri în care progresul tehnologic este indiferent la astfel de gesturi frumoase. Iar ritmul trepidant al existenţei zilnice întrerupe sistematic orice tendinţă de manifestare afectivă. Important pentru mulţi dintre noi este faptul că timpurile actuale urmăresc exclusiv satisfacerea unor nevoi materiale care blochează dorinţa de a cunoaşte şi de a surprinde lumea în profunzimea ei. Iată dar cum, zdrobit de aripa postmodernismului planetar, mărţişorul rezonează ca un ecou îndepărtat şi nostalgic. Iar eu presupun că fiecare generaţie îşi are mărţişoarele sale. Fiecare nouă generaţie de gadgeturi inundă lumea copiilor. Aceste gadgeturi reprezintă astăzi adevăratele mărţişoare. Cele pe care le mai vedem pe tarabe dau expresie unor simboluri deja neînţelese de copii. Ce ştiu copiii de azi despre cele două fire împletite, de culoarea albă şi roşie? Mai ştiu ei ce simbolizează aceste culori? Nu ştiu nimic din toate acestea, dar manevrează cu dibăcie cele mai sofisticate gadgeturi primite în dar de la părinţi.
Prin urmare, curiozitatea de a înţelege lumea e o pasiune care cere timp şi pregătire. Să observi copiii şi să le surprinzi o expresie, un fel de a se manifesta, să-i determini să-ţi vorbească despre ei şi să-i asculţi cu atenţie, să-i pui în situaţii inedite şi să-i observi reprezintă o necesitate. Numai astfel vom putea ţine pasul cu momentul social actual. Iar în timp ce suntem ancoraţi la prezentul copilului trebuie să avem legături permanente şi cu părinţii lui pentru a putea defini cât mai complet lumea în care trăim. Numai aşa vom descifra adevărata semnificaţie a simbolurilor, printre care şi pe cea a mărţişorului. Mica figurină, mărţişorul, parcă e un potir pentru a păstra în el sentimentele cele mai curate. Mărţişorul, în sens de dar, e un act de magie. Iar în magie, ţelul nu e darul în sine, valoarea lui, ci integrarea acestuia în spirit. De aici decurge puritatea de intenţie a oferirii de mărţişoare.
Prof. Ionela UNGHEANU
