„Marijuana, zborul spre iad”. O carte bazată pe jurnalul unui tânăr dependent de droguri.

Drama trăită de un adolescent picat în patima consumului de substanţe interzise este relatată în cartea „Marijuana, zborul spre iad”, autor fiind comisarul-şef de poliţie prof. dr. Cătălin Ţone, şeful Serviciului Antidrog din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate București. Cartea se bazează pe un caz real, eroul principal fiind un adolescent care a început să se drogheze la vârsta de 15 ani, în timp ce se afla într-o tabără la mare şi pe care consumul de marijuana era să-l ucidă. Din fericire, elevulși-a vindecat dependența după şase ani, perioadă în care a trecut prin chinuri teribile.

În cartea sa, poliţistul atrage atenția, cât se poate de serios, asupra pericolului uriaș pe care l-ar reprezenta o eventuală legalizare a consumului de marijuana, fie şi în scop medical. Cu ocazia lansării, Cătălin Ţone i-a sfătuit pe tineri și adolescenţi să stea departe de droguri și să aleagă în viaţă doar dependenţele pozitive. La evenimentul editorial, au participat și zece foști consumatori de narcotice, care și-au spus poveștile de viață.

Scopul lucrării este unul profund preventivși conduce către o concluzie cât se poate de clară: marijuanaeste un drog extrem de periculos, care poate ucide! Iar familiile trebuie să-și țină copii departe de stupefiante, indiferent care sunt ele. Dar mai ales să ceară sprijin specialiştilor atunci când constată că fiii/fiicele deja au devenit dependenți! Câteva idei și fragmente din cartea „„Marijuana, zborul spre iad” credem că sunt de un real interes.

Disperarea unor părinţi

Totul a început în anul 2016, precizează autorul cărții, când la sediul Serviciului Antidrog au venit părinții unui adolescent de 15 ani. Ajunși la disperare, în lipsa altor soluții, tatăl și mama tânărului au lăsat de-o parte jena, ruşinea că ar putea devenit subiect de bârfe şi au apelat la sprijinul structurii specializate a poliţiei. Aceștia au povestit că viața fiului lor devenise un adevărat calvar. Dintr-un elev performant la un liceu prestigios din Bucureşti, băiatul se transformase într-un copil depresiv, din cauza drogurilor. Măcinat de tot felul de gânduri negre, ajunsese să aibă halucinații care îi puneau viața în pericol.

Miturile trebuie spulberate

Părinții băiatului au fost îndrumaţi către o instituție specializată în tratarea dependenței de droguri. Aceștia nu au respectat, aşa cum ar fi fost normal, sfaturile primite de la ofiţerii antidrog, iar efectele l-au dus pe copil până în pragul unei morți violente, provocate de una dintre halucinațiile pe care le-a avut în timpul sevrajului. De un real folos i-a fost autorului cărţii faptul că adolescentul ținea un jurnal în care a consemnat unele dintre stările pe care le-a avut din cauza dependenței severe de canabis. Citindu-le, Cătălin Ţone a realizat rapid că este nevoie ca unele lucruri să ajungă publice, pentru a spulbera miturile potrivit cărora canabisul nu face rău, e un produs natural, este un medicament care face bine sau că „iarba nu dă dependență”. Mai ales în contextul în care, chiar în această perioadă, în România se discută despre legalizarea consumului de marijuana în scopuri medicale.

Se temea să nu fie ucis prin… telefon

În jurnal, băiatul menționează un episod pe care comisarul-șef Țone l-a considerat relevant pentru a sublinia pericolul pe care-l generează consumul acestui drog de risc. Iată câteva pasaje din jurnalul adolescentului: „Plecasem cu ai mei cu mașina la mare și nu știam că voi fi din nou într-o cumpănă existențială, de data asta într-o tentativă de suicid numai de mine știută. Pe drumul spre mare m-am comportat cam ciudat. Vorbeam cu ai mei despre teme neimportante, apoi schimbam brusc subiectul și în câteva secunde uitam firul discuției și ideea de bază. Nu mă puteam concentra să leg un dialog simplu. Eram praf! Când am ajuns în Constanța, ai mei au vrut să îmi cumpere un telefon de la un mall de acolo, dar eu am refuzat pentru că mă temeam ca cineva să nu mă ucidă prind unda lui. În mall aveam impresia că toată lumea se uita ciudat la noi și credeam că o să fim omorâți. I-am convins pe ai mei să plecăm de acolo și ne-am dus la cazare„, scrie tânărul.

Dependenţa nu e beţie…

„Părinții mei nu realizau starea mea, dar se bucurau că suntem împreună și sperau să-mi revin repede, continuă elevul. Dar dependența gravă de marijuana nu e o simplă beție din care să-ți revii cu zeamă de varză. Creierul e afectat și îți trebuie multe luni ca să-l restabilizezi. Când am intrat în hotel, mi s-a părut că am văzut cum niște oameni, paznici probabil, se uitau urât la noi. Am crezut că sunt spioni și că ne urmăresc ca să ne omoare. Teama de a fi ucis de oricine și oricând mă însoțea peste tot. Și era groaznic… În cameră nu îmi convenea nimic și voiam să plec. Doream să-mi tund dreadlocks-urile (tip de coafură creată în Africa, n.r.) urgent, pentru că nu le mai suportam. Credeam că acestea atrag atenția, în mod deosebit. S-a făcut noapte imediat, pentru că ajunsesem seara acolo, iar eu continuam să mă simt foarte ciudat. Ne-am cazat în camere separate, apropiate„.

Se credea pasăre

„În puterea nopții, am vrut să plec de acolo cu orice preț. Dependența gravă mă împingea să caut și să consum marijuana, îmi coordona acțiunile și toate deciziile. Am așteptat să adoarmă ai mei și am fugit repede din pat, dar m-am oprit la ușa pe care nu am reușit să o deschid. Ai mei o încuiaseră pentru că au simțit că nu sunt ok. Atunci m-am dus la fereastră și am deschis-o larg. M-a lovit în față o briză ușor caldă cu aromă salină. Auzeam valurile mării cum loveau plaja cu un fâșâit regulat. Deasupra era luna plină ce se reflecta în mare, creionând în apă o dungă luminoasă. Aveam un început de psihoză care mă tulbura profund și îmi distorsiona raționamentul. Mă simțeam pasăre și parcă îmi crescuse aripi. Am ridicat mâinile paralele cu pământul și am început să le flutur ca o pasăre ce se pregătea de zbor. Parcă mă desprinsesem ușor de sol și senzația era minunată. M-am uitat la nas și aveam cioc galben și ușor coroiat. Îmi doream să zbor până la mare și să sar în ea apoi să mă duc înot până în Deltă și să locuiesc acolo singur. Simțeam că acolo e locul meu. M-am apropiat de marginea ferestrei, am încălecat-o și am rămas cu aripile deschise. Voiam să încerc să zbor de la etajul șase al hotelului. Eram convins că pot…”, consemnează tânărul în jurnal.

A revenit la o viaţă normală

Comisarul-șef Cătălin Țone menționează că a ținut legătura cu familia adolescentului timp de șase ani și scrie că, în cele din urmă, acesta a reușit să se vindece și să revină la o viață normală. „Puteam să aleg mai multe astfel de cazuri, în special cele privind consumul de droguri grele (de mare risc) precum heroina, dar am decis să analizez o poveste cu și despre canabis, substanță care, din eroare, este catalogată de multe persoane ca fiind un drog ușor și chiar benefic. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa și cazul acestui tânăr este o dovadă în acest sens”, a explicat ofițerul antidrog.

Distribuie pe Facebook

Val. Nicolau

See Full Bio