Într-o convorbire cu o doamnă din înalta societate franceză, Napoleon Bonaparte a făcut următoarea remarcă: „Vechile sisteme de educaţie par să nu mai aibă nicio valoare; ce ne trebuie spre a educa poporul cum se cuvine?” Doamna i-a răspuns împăratului cu un singur cuvânt: „Mame”. Napoleon a fost uimit de această replică. „Da, a zis el, e un întreg sistem de educaţie într-un singur cuvânt. Va fi sarcina dumneavoastră de a forma mame care să ştie să-şi educe copiii. Mama este marele educator”. Mai târziu, el însuşi a recunoscut că ascensiunea în viaţă i-a fost determinată de mama sa, prin educarea voinţei, energiei şi stăpânirii de sine. Nimeni nu a reuşit să-l stăpânească în afară de propria mamă, care, printr-o îmbinare de tandreţe, asprime şi dreptate, îl făcea s-o iubească, s-o respecte şi s-o asculte.
Prin urmare, în Franţa s-a instituit obiceiul ca profesorii să se intereseze înainte de a medita un copil de caracterul mamei acestuia. Dacă informaţiile primite erau bune, era foarte posibil ca acel copil să fie bun la învăţătură. De caracterul tatălui nici nu se vorbea. S-a constatat că, în cazul în care tatăl apuca pe căi greşite, dar mama ţinea strâns familia în jurul ei, copiii deveneau nişte oameni adevăraţi. Este foarte adevărat că femeile nu au scris capodopere, nu au scris Iliada sau Odiseea, nu au construit nicio catedrală, nu au sculptat vreun Apolo, nu au pictat nicio Judecată de Apoi, nu au descoperit nici telescopul sau tiparul, algebra sau maşina cu aburi, dar au făcut lucruri mult mai bune şi mai măreţe decât toate acestea. În poala lor au fost educaţi oameni iubitori de adevăr şi virtute, cele mai importante opere ale lumii.
Iată dar cum educaţia mamei este determinantă pentru copil. Ea începe de la prima respiraţie a bebeluşului. O mamă a întrebat odată pe un preot când să înceapă cu educaţia fiului ei care avea patru ani. Preotul i-a răspuns: „Femeie, dacă nu ai început până acum, ai pierdut patru ani. De la primul surâs ivit pe obrazul copilaşului începe datoria mamei”. Dar la noi multe mame sunt plecate la muncă în străinătate. Ele şi-au lăsat copiii în grija bunicilor, rudelor, vecinilor sau prietenilor. Iar dacă privim în sufletul unor astfel de copii, putem vedea numai singurătate şi nefericire, nesiguranţă şi tristeţe. Copiii aceştia se întâlnesc cu mamele lor numai în vacanţe, aici, în ţară, sau acolo, în străinătate. Este vorba de o pendulare între două lumi atât de diferite în conţinut şi în ofertele propuse. Drept care, ei nu ştiu cum să părăsească mai repede pe prima, pentru a merge într-a doua, la mamele lor. Şi nu este vorba de câteva zeci de copii, ci de mii, iar într-o anumită ordine, de sute de mii. Şi astfel, problemele vieţii lor sunt mult mai importante decât cele învăţate şi rezolvate la şcoală.
La şcoală astfel de probleme sunt prezentate izolat de restul vieţii şi prezentate în părţi, ca să poată fi puse în condiţii de experienţă practică. Drept care, aşa am ajuns să mă întreb de câtă povară are un astfel de copil pe suflet. Poate învinge el această povară de unul singur? O poate învinge cu toată cartea învăţată la şcoală? Căci la şcoală nu toate sunt reale. Acolo învăţăm să punem problema, dar nu învăţăm realitatea. Sufletul copilului nu-l poţi studia în laborator, nu-l găseşti în cărţi, nu-ţi poate spune cineva nimic despre el. Găseşti în cărţi, în laborator, numai comentarii despre el. Şi acestea false, de cele mai multe ori. Or, peste obrajii copiilor care îşi au părinţii la muncă în străinătate, peste clocotul sufletelor lor nevinovate nu coboară nicio mângâiere de mână duioasă ca o aripă de înger. Astăzi, poezia „Mama”, de George Coşbuc, nu mai este actuală, pentru că nu fiul ei a plecat de acasă, ci însăşi mama. Astăzi, fiul este cel care-şi aşteaptă mama.
Prin urmare, mamele trebuie să fie lângă copiii lor, pentru că o mamă bună valorează mai mult decât o sută de profesori. Ea este acasă un magnet pentru toate inimile. Ea este o lecţie fără cuvinte. Iar o mamă fără minte poate avea influenţă dăunătoare chiar şi asupra unui fiu bine dotat. Drept care, dacă societatea noastră şi-ar pune cu adevărat marile întrebări cu privire la alcătuirea ei, atunci educaţia nu ar putea obţine un răspuns favorabil. Nicăieri la nivelul acestei alcătuiri schimbările nu sunt mai brutale, implacabile şi mai neaşteptate ca în educaţie. Mamele sunt neglijate de către guvernanţi, iar copiii sunt, pentru aceşti guvernanţi, simple date statistice. Cine mai poate anticipa ce va mai urma cu mama, copilul şi şcoala, dacă unii dintre politicieni îşi schimbă atitudinea faţă de ei de la un moment la altul, în funcţie de împrejurări? Este, probabil, perioada cea mai sfâşiată în nelinişti şi cea mai decadentă în educaţie. Iată unul din motivele pentru care avem copii nervoşi, anxioşi şi agresivi. Este, de fapt, ceea ce se întâmplă astăzi sub ochii noştri; avem elevi care îşi rad părul de pe cap sau îşi pun cercei în nas, zăpăcindu-i pe părinţi şi pe educatori, sau, mai rău, copii care se droghează. Fuga de acasă şi chiulul de la şcoală nu sunt altceva decât modalităţi de a-şi reprima sentimentul de frustrare provocat de absenţa afectivă a părinţilor, dar şi de indiferenţa celor care au în grijă domeniul educaţiei.
Gheorghe SAVU
13 Comentarii
Andrei
În limbajul popular, se mai spune mam-mare sau mamaie pentru bunică, persoana care poate suplini cu succes mama. În învăţământul preşcolar, şcolar şi gimnazial, marea majoritate a educatorilor sunt femei, cărora instinctul matern nu le lipseşte. N-ar fi rău să fie analizat şi rolul taţilor, pentru a vedea daca absenţa lor, fizică şi/sau psihică, are o influenţă majoră, asupra dezvoltării copiilor.
Victor
Lipsa mamei poate fi suplinita si de icoana din casa. Parintele Cleopa spunea ca un copil creda ca mama sa e icoana din perete. Iar cand a luat casa foc, copilul s-a rugat la mama sa atat de mult, incat de locul unde se gasea icoana nu s-a atins focul
Ioan
În mod normal, obişnuit, naşterea unui copil este însoţită de apariţia relaţei instinctuale materne cu acel copil. Instinctul nu este însă suficient pentru dezvoltarea copilului, pentru adaptarea lui la lumea modernă. Educarea mamelor constituie şi ea un factor de progres. Iar şcoala îşi aduce şi în această privinţă contribuţia sa majoră.
Andrei
Educaţia în şcoală, dar şi în facultăţi, şcoli postliceale se referă în esenţă, la viitoarele mame. O abilitate importantă formată în şcoală este aceea de a te informa singur. În lumea actuală, pornind de la baza informaţională dobândită în şcoală, mamele îşi îmbogăţesc cel mai adesea cunoştinţele autoeducându-se.
ioan
Comentându-vă articolele, am realizat cât de complicate sunt problematicele pe care le aduceţi în discuţie. În cazul articolului de faţă, nu putem trece cu vederea că mamele care au plecat în străinătate şi şi-au lăsat copiii în ţară sunt autonome, ele observă şi judecă, şi probabil au gândit că aşa e mai bine. În multe cazuri, concluziile lor nu concordă însă cu cele ale celor din jur şi acele mame îşi pot schimba gândurile. Dar pentru că purtăm de grijă naţiei noastre observăm ce se întâmplă cu copiii, adulţii şi bătrânii ei, încercăm să înţelegem de ce, pentru ce, când, unde, cum pentru a vedea ce vom face, pentru ce, de ce şi pentru ce, cum, de când şi până când, de unde şi până unde. Cum prezentul şi viitorul nu pot fi gandite fără înţelegerea trecutului, ne-ar prinde bine analiza lui.
Vali
Ciar asa, de ce sa ne mai intereseze copiii nostri? Sa-i lasam pe mana politicienilor, pentru ca oricum nu putem face nimic
Vali
Rectific: Chiar asa…
COMI
Si pe mana tehnoctatilor….
Dan
Fascinant articol prin sensibilitate si proiectie ancestrala a rolului mamei in relatie cu scoala. Apreciez in mod deosebit atitudinea plina de farmec fata de ,,institutia mamelor,, in ecuatie sociala. Vreau totusi sa va solicit un punct de vedere fata de afirmatia dupa care : ,,Este foarte adevărat că femeile nu au scris capodopere, nu au scris Iliada sau Odiseea, nu au construit nicio catedrală, nu au sculptat vreun Apollo, nu au pictat nicio Judecată de Apoi, nu au descoperit nici telescopul sau tiparul, algebra sau maşina cu aburi, dar au făcut lucruri mult mai bune şi mai măreţe decât toate acestea.” Aici ati putea fi acuzat de misoginism..:)
Sa punem in contrapunct….
1. Ana Aslan (1897-1988-Bucuresti) a fost medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974, director al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie.
2. Oprah Winfrey – cea mai influenta, puternica si mai bogata femeie din showbiz.
3.Invatata Hildegard din Bingen -Sibila Rinului
4.Eva Peron
5.Sappho
6.Nefertiti
7.Marie Curie… prima femeie care a predat la Sorbona, prima persoana de doua ori laureata a premiului Nobel si singura care a primit distinctia pentru doua domenii diferite (fizica si chimie)
9.Ioana D’Arc- “Fecioara din Orléans”
10.Cleopatra s.a.m.d.
O parte din aceasta scurta lista de personalitati la nivel mondial sunt mame…Si acum sa facem lista cu barbatii fatali de la Pitesti…
1. Tamaga – ( PSD) urmas (fiul) fostului prefect al judetului Arges, actual senator PSD Constantin Tamaga, si-a snopit in bataie logodnica drept cadou de ziua ei si a vrut sa ii dea foc…Mama a lipsit de la cursurile de incendiere…
2. Pendiuc ( PSD) fost primar …fiica ,, PENDIUC EMANUELA-ELENA, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:
– complicitate la luare de mită,
– spălare de bani, – mama sefa la Scoala Populara de arte, fara specializare in regimul antifrauda.
3. Florin Gardin – PSD .. Florin Gardin, fost inspector şcolar general al IŞJ Argeş, se pare că îşi iubeşte foarte mult familia. Atât de mult, încât ar fi făcut chiar un copil cu sora sa vitregă. Presa a prezentat în urmă cu câţiva ani cazul halucinant al lui Gardin, pe care fiica sa, care îi era şi nepoată, l-a făcut public. Mama domniei sale cu siguranta nu are nici o licenta in dreptul familiei.
4. Constantin Nicolescu ( PSD) – fata cea mica are o relatie cu finul…Mircea Serban….
…si lista poate sa continue…Insa va asigur ca niciuna dintre mamele acestor ,,fii si fiice ale Argesului,, nu a fost plecata la cules de capsuni sau s-a aflat intr-un conflict deschis cu bugetul de subzistenta, situatie care infirma o parte dintre ,,suspiciunile,, Excelentei Voastre. Sunt dealtfel convins ca au beneficiat de educatie la cele mai bune scoli, cu cei mai buni profesori si cele mai fandosite performante. Cu toate acestea iata lista scurta a rolului mamei in educatia copilului pusa intr-o cu totul alta cheie.
Savu Gheorghe
Domnule Dan, cand scriu despre ușă, nu scriu despre ușa mea de la dormitor sau de la sufragerie, scriu despre ușă în general, ca și concept, pentru ca usa de la dormitor nu se aseamana cu usa de la sufragerie. Deci, nu este vorba de „mama mea”, a lui sau a celuilalt, este vorba de „mama” adusa la nivel logic. „Mama” – concept, „Mama si copilul”- concept. „Fiul omului”- concept. Logica, domnule Dan, logica! Am plecat de la „cuvantul mama” a lui Napoleon și am construit o expunere logică despre „mamă”; adică am ajuns la concept. Nu toate cuvintele sunt concepte. De exemplu, cand particularizez „”mama mea”, dispare logica si apare semantica, adica semnul „mama mea”. La fel, vineri va aparea un articol despre „generatia facebook”, aceasta nu inseamna ca vorbesc despre copilul vecinului dvs, caruia nu-i place tehnologia actuala, ci vorbesc despre generatia actuala la nivel logic, deci general etc. Spuneti ca as putea fi acuzat de misoginism!? Unde, domnule Dan, acolo unde eu am pus in poala mamelor „adevarul si virtutea”, cele mai importante opere ale lumii? Domnule Dan, imi permit sa va spun ca la adevar se ajunge prin logica, pentru ca este obiectiva, nu prin opinii de felul Gardin a facut… Aceasta expresie nu are valoare de adevar, pentru ca Gardin nu e Socrate. Apropo, stiti chestia cu „Toti oamenii sunt muritori, Socrate este om, Deci….” Dar cine este Socrate? Poate este cineva care are adresa bl. sc. ap. La revedere, domnule Dan.
Tilică
Domnule Dan se pare că în Argeş la conducerea instituţiilor predomină un alt tip de mamă care este opusă mamei lui Ştefan cel Mare.
Orice pădure are şi uscături, dar în Argeş ne- au năpădit uscăturile.
Este bine şi aşa, la Rucăr s- a defrişat tot, lucru care este bun într- un anume sens. Acum se văd foarte bine uscăturile gen Dulamă ş.a.
S- a auzit că însuşi Generalul a fost acum 4 zile la Rucăr să vadă ce uscături i-au mai rămas prin ogradă.
Cetatean
Dane, drăguțule, gardin e liberal
Dan
Domnului Savu si onorabilului Cetatean….:)
Nu am facut decat sa citez din gramada de comentarii aflate in presa locala si nationala selectand in ordinea frecventei in care apar aceste date, insa nu cred ca exista vreo apartenenta politica in care beizadelele sa nu fie ,,educate,, pe fast forward…
Scoala acestor personaje pare sa fie un experiment scapat de sub control din moment ce nici macar mamicile lor nu ar reusit sa le puna la pachetel dimineata un minim respect fata profesor sau societate…Toti o apa si un pamant…..