Serialul „Marea trândăveală” continuă cu un nou episod. Azi, „filmările” au avut loc pe strada Armand Călinescu, vizavi de Muzeul Judeţean, acolo unde se execută lucrări pentru crearea a noi locuri de parcare. La ora 10 şi jumătate mobilizarea era maximă, Dorel bătea borduri cu ciocanul, susţinut de o galerie formată din cinci muncitori care „filau” aliniamentul şi dădeau sfaturi din tribună. E bine aşa? E foarte bine!
„Dăi, dăi, dăi, dăi, dăi!” – spunea cârmaciul echipei, după care lua poziţie de repaus sprijinindu-se de un stâlp electric. În acest timp, lopata şi târnăcopul stăteau la o bârfă pe marginea drumului, profitând de faptul că muncitorii erau complet acaparaţi de talentul lui Dorel.
Şoferii au nervi, ba unii sunt chiar exasperaţi de faptul că a trecut mai bine de o săptămână şi treaba nu e gata. Măcar de s-ar lucra la ore când traficul e lejer sau noaptea când nu-i vede nimeni, altminteri puţini sunt aceia care apreciază o asemenea prestaţie.
Desigur, ceea ce vedem nu e un caz aparte. Cam aşa se munceşte la stat, peste tot în ţară. Banii vin în baza condicii semnate (la baracă sau la intrarea în instituţie, după caz) şi nu se înmulţesc sau se împuţinează în funcţie de performanţele angajaţilor.
De cealaltă parte, privaţii nu îşi permit să asigure salarii decente „mulţumită” politicienilor cu doctorate în economia subterană, ajunşi acum în funcţii cheie.
Rezultatul? La privat e criză de personal calificat fiindcă puţini mai acceptă să fie plătiţi prost pe motiv că angajatorul e sufocat de taxe, fără a avea un sprijin minim din partea statului.
Cine e capabil, logic, merge unde e mai bine. Şi în momentul de faţă, puţine companii îşi permit să plătească mai bine decât instituţiile statului… degeaba.
