Gara din Curtea de Argeş
E clar: autorităţile nu şi-au luat, din timp, toate măsurile pentru a organiza în mod decent ultimul drum al regelui Mihai. Iar acum, vechea poveste, se încearcă pe ultima sută de metri să se cosmetizeze pe ici, pe colo, ca să nu ne facem de râs în faţa lumii. Ieri era agitaţie la Gara Regală din Curtea de Argeş: zeci de oameni lucrau să repare puţin din imaginea jalnică a acestui edificiu, monument de patrimoniu. Angajaţii de la Spaţii verzi aveau grijă de cam tot ce se află în faţa gării, iar cei de la Căi Ferate se ocupau de cosmetizarea traseului. Sunt încercări disperate de a băga sub preş lucrurile urâte despre care nu vrem să recunoaştem că ne cam caracterizează. Nu ştim ce se mai poate repara până sâmbătă, în jurul orei 17, când la Curtea de Argeş, pe calea ferată, va ajunge cortegiul mortual, dar cert este că nu se va putea masca în totalitate indiferenţa care a dus ca imaginea gării să fie una nedemnă de un oraş regal.
Angajaţii CFR muncesc printre linii
În urmă cu 20 de ani, în noiembrie 1999, la împlinirea unui secol de arhitectură feroviară românească, au fost renovate mai multe gări care făceau parte din traseul regal, implicit şi gara de la Curtea de Argeş. Astăzi, cel puţin pe traseul Piteşti-Curtea de Argeş, toate gările arată deplorabil, fiind aproape abandonate. După modul în care va arăta acest traseu sâmbătă, vom primi, probabil, eticheta pe care o merităm din partea celor care vor participa la înmormântarea regelui Mihai.
Gara Bascov… pustie
Clădire-unicat
Gara regală din Curtea de Argeş a fost construită în mai puţin de un an, la cererea regelui Carol I şi după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy, acelaşi care restaurase şi Mănăstirea Curtea de Argeş. Clădirea-unicat, declarată monument arhitectural, şi-a păstrat în mare parte fiecare detaliu, doar indiferenţa oamenilor fiind cea care pare să-i afecteze faţadele. Gara a fost inaugurată pe 27 noiembrie 1898, data la care a avut loc şi punerea în circulaţie a căii ferate Piteşti – Curtea de Argeş, în lungime de 38,4
Gara Merişani – cartoane în loc de geamuri
kilometri, investiţia ridicându-se la 7.887.846 lei aur, potrivit documentelor vremii. A primit supranumele de „gara regală”, pentru că toţi regii înmormântaţi la Mănăstirea Curtea de Argeş au fost aduşi cu trenul. Calea ferată regală Piteşti-Curtea de Argeş a fost realizată în doi ani. Între anii 1885-1895, marii proprietari şi negustori din Argeş, cu sprijinul senatorilor şi deputaţilor din judeţ, s-au luptat serios pentru ca această construcţie să se realizeze, mai ales că proiectul a fost amânat an de an, din cauza lipsei suportului financiar.
4 Comentarii
Anonim
Evident, la spoiala nu ne intrece nimeni; la esente…nici nu intram in competitie. Din pacate, nu suntem capabili sa administram ceea ce ne-au lasat inaintasii, cu atat mai putin sa construim. „Aia” de la sfarsitul secolului al IX-lea au construit o cale ferata de aproape 40 de km, cu mijloacele specifice timpurilor acelora; noi, cu toata tehnologia , cu toata mintea artificiala de azi, nu putem sa construim o autostrada-mult visata- care sa ne aduca muuulte beneficii materiale si respect. O fi tocmai asta raspunsul : lipsa implicarii afectului in ceea ce creeaza omul? Ma gandeam, deunazi, la acest rege al Romaniei (din pacate nu al romanilor, fiindca o parte semnificativa a romanilor de azi il reneaga). A fost tradat de propriul tata, de colaboratori, renegat de regimuri politice si de multi romani, de propriul popor, pana la urma. Si totusi el nu a avut niciodata o reactie urata cand venea vorba de Romania. Oare cum ar fi reactionat unul cu temperamentul si caracterul lui Basescu, de exemplu, in locul sau? Cine stie ce blesteme ar fi iesit din gura sa . El ca multi altii. Dar Regele, mereu blajin, e emanat totdeauna o bunatate aleasa, o impacare cu destinul si o acceptare a trecutului, a prezentului si a viitorului propriu si al familiei. Va avea o singura mangaiere acolo, in mormant: ca Lupeasca nu-si doarme somnul de veci sub acelasi acoperis cu el, nici cu familia sa …Sincer, nu stiu cine a luat aceasta hotarare, dar este printre putinele dati cand, in Romania asta, Cezarul primeste ceea ce este al Cezarului, „de facto” si „de iure”.
DELIA DUMITRICA
Scuzati, din greseala am uitat sa ma identific.
Anonim
Si ai uitat sa precizezi secolul al XIX – lea, nu al IX-lea. Probabil ca Negru Vodă a mers la C-lung tot cu trenul.
Elena Delia Dumitricāa
Asa este , am scris gresit secolul. Probabil ca din restul continutului ai avut ocazia sa-ti dai seama ca a fost o greseala…intamplatoare.