Se discută asiduu, la nivel guvernamental şi în public, despre introducerea unei noi modalităţi de taxare – suplimentară – a maşinilor. Ca de fiecare dată când Guvernul ia vreo măsură, ambiguitatea e la ea acasă: această nouă taxă „nu va fi nici taxă de înmatriculare, nici impozit”, declara recent ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu. Înţeleagă fiecare ce vrea din bâlbele dânsei. Noi am înţeles doar că noua taxă nu va fi taxă, nici impozit, ci un nou fel de japcă.
De la intrarea României în Uniunea Europeană, acum 10 ani, statul român a impus tot felul de taxe auto, numite în felurite chipuri (de primă înmatriculare, de poluare, de mediu etc), dar care au fost, în esenţă, toate, nişte taxe vamale mascate. Demascate ca atare de instanţele româneşti şi europene. De-asta s-a ajuns ca, anul acesta, Guvernul PSD să le elimine: de frica Justiţiei autohtone şi a celei europene.
Premise false
Acum când pentru toate pomenile guvernamentale nu mai sunt bani, a revenit pe tapet problema taxei auto. Ne-a spus-o ministrul Gavrilescu, membru ALDE, susţinută şi propulsată în Guvern de Călin Popescu-Tăriceanu. Care e nu numai lider ALDE, ci şi importator de maşini noi, prin firma sa, Automotive Trading Services. Niţel conflict de interese, am zice, dar nu se pune. A nu se uita că, în 2007, Tăriceanu, ca prim-ministru ce era, a impus taxa de primă înmatriculare auto, declarată ulterior ilegală în Justiţie. Şi atunci tot conflict de interese ar fi fost, da’ nici atunci nu s-a pus.
Justificarea oficială este că, după eliminarea taxei auto, de la începutul acestui an, „România a devenit cimitirul de maşini al Europei”, că „importurile de maşini la mâna a doua au explodat” şi că „poluarea produsă de aceste maşini a făcut aerul irespirabil în oraşele ţării”. Iar în aceste condiţii – nu-i aşa? – trebuie să reintroducem o taxă auto. Nu contează că despre aşa ceva nu scrie nicăieri în programul de guvernare pe care PSD a promis că-l pune în practică. Nici de reintroducerea supraaccizei la carburanţi nu scrie nicăieri, dar s-a reintrodus. Deci, merge şi aşa, vorba lui Dorel.
Gratiela Gavrilescu
Aproape de media UE
Cimitir de maşini vechi al Europei? Poate în concepţia d-nei ministru Gavrilescu. Vârsta medie a parcului auto din România e undeva pe la 12 ani şi câteva luni. Cam la acelaşi nivel cu Portugalia, de exemplu, sau cu Estonia. Vârsta medie a parcului auto grecesc e de 13 ani şi jumătate, iar media în UE e de aproape 11 ani, potrivit statisticilor oficiale Eurostat. Belgienii, danezii şi luxemburghezii au cele mai tinere parcuri auto din Europa, cu vârsta medie cuprinsă între 7 şi 9 ani. Ţinând cont de nivelul economiei României şi de veniturile cetăţenilor săi, stăm chiar rezonabil în privinţa vechimii parcului auto. Iar dacă mai spunem că, potrivit datelor Registrelor Auto ale Finlandei şi Suediei, acolo 20%, respectiv 21% din maşini au vârste de peste 20 de ani, reiese şi mai pregnant că stăm onorabil din acest punct de vedere. Deci, vrăjeala cu „România – cimitir de maşini al Europei” nu ţine. Nici cea cu aerul irespirabil. Opriţi defrişările masive, despre care am obosit să tot scriem, şi veţi vedea ce aer curat o să avem în ţară.
Cea mai submotorizată ţară
Ce nu ne spun, însă, nici dl. Tăriceanu, nici protejata sa de la Mediu e că la indicatorul autoturisme la suta de mii de locuitori suntem detaşat pe ultimul loc în Europa. Media Uniunii e de aproximativ 500 de maşini la 100.000 de locuitori. Noi suntem abia pe la jumătate. Bulgaria, spre exemplu, are peste 400 de maşini la suta de mii de locuitori, ungurii, letonii şi croaţii (codaşi şi ei la acest indicator), între 325 şi 380. Graficul realizat de Eurostat spune totul. Din aceste cifre reiese limpede că România nu numai că nici vorbă să aibă „prea multe maşini”, ci are nevoie acută de vreo două ori pe atât, ca să ajungem la media UE. Altă minciună guvernamentală, demascată de statisticile oficiale ale Uniunii.
Codaşii codaşilor
Ca să vă faceţi o imagine şi mai limpede despre acuta submotorizare din ţară, trebuie spus că şase din cele zece cele mai slab motorizate regiuni ale Europei se află în România. Cel mai slab stă Moldova (regiunea Nord-Est), apoi Peloponez (Grecia), după care urmează regiunea Sud-Muntenia, cea care include şi Argeşul. E drept, desele ambuteiaje din oraşele ţării – avem parte zilnic de aşa ceva şi la Piteşti – pot da impresia că ar exista prea multe maşini. Adevărul e, de fapt, că e prea puţină infrastructură. Că oraşele noastre, inclusiv Piteştiul, n-au fost gospodărite aşa cum s-ar fi cuvenit. Că n-au centuri de ocolire. Că transportul în comun nu te îmbie mai deloc să laşi maşina acasă. Scriam, zilele trecute, despre minciunile gogonate ale guvernelor, referitoare la construcţia de autostrăzi: dacă s-ar fi realizat cei 4.800 km de autostradă promişi în ultimii 17 ani, sau măcar jumătate, n-ar mai fi existat impresia că avem prea multe maşini când, de fapt, noi avem cele mai puţine din Europa.
Dacia şi „rablele”
Există temerea că importul netaxat de maşini rulate din Occident va afecta negativ vânzările uzinei Dacia. Nu credem că aşa stau lucrurile. Cine iubeşte o altă marcă oricum nu-şi va lua niciodată Dacia. Însă atunci când trei-patru sau cinci salarii lunare din România vor echivala cu preţul unei Dacii noi, românii vor cumpăra Dacia în număr mai mare ca acum. Cheia problemei este, credem noi, nivelul de trai, care e printre cele mai scăzute din Uniune. Chestiune care se cunoaşte la vârful PSD.
Soluţia reală
„Maşinile pe care le conducem sunt alea pe care ni le permitem. Toţi am dori maşini noi, nepoluante, economice şi sigure, doar că puţini şi le permit. Noi, ca oameni politici, trebuie să facem în aşa fel încât nivelul de trai în ţară să crească. În această direcţie trebuie să lucrăm. Birurile, s-a văzut din 2007 încoace, nu rezolvă nimic. Viitorul Parlament şi viitoarele guverne trebuie să facă în aşa fel încât orice român care munceşte cinstit să-şi poată permite o Dacia nouă. Când vom ajunge acolo, maşinile vechi din Occident nu vor mai tenta decât pe puţini compatrioţi”. (Horea Soporan, senator PSD de Mureş)
