Ameninţarea virusului, restricţii, interdicţii, spectrul bolilor şi al morţii, îngrijorări. În sfera preocupărilor noastre cât loc mai ocupă cultura? Ne poate ea salva? În ce valori mai credem, în ciuda tendinţelor de tot felul? O diversitate de teme pe care le-au dezbătut doi invitaţi de marcă, vineri după-amiaza, la emisiunea „Subiect de presă”, de la „Antena 3” Piteşti, realizată de Cristina Munteanu şi Mihai Golescu. Este vorba despre publiciştii Gheorghe Mohor şi George Baciu,recent premiaţi pentru creaţiile lor.
Puterea unui condei
În ciuda emoţiilor resimţite de cei doi invitaţi, care se simt mai confortabil la masa de scris decât în faţa camerelor de luat vederi, emisiunea a fost interesantă graţie celor doi realizatori; ei au sfredelit sufletul nobil al publiciştilor în încercarea de a scoate la lumină nestematele ce se pot ascunde doar în oamenii sennsibili. În epoca supertehnologiei, cei doi au rămas romanticii incurabili de odinioară, doi oameni mari cu inimă de copil care vibrează la susurul unui izvor, ciripitul unei păsări, căderea unei frunze. Bun cunoscător al creaţiilor celor doi invitaţi, colaboratori la suplimentul „Săgetătorul” al ziarului nostru, Mihai Golescu i-a surprins cu câteva întrebări: „De ce v-aţi apucat de scris? Ce aţi urmărit? Să vă mântuiţi în felul acesta? În definitiv, se poate mânui omul prin condei, prin scris? Gheorghe Mohor, care a rescunoscut public cu diferite ocazii, dar şi în cadrul emisiunii că îl are drept mentor pe directorul cotidianului „Argeşul”, este şi eminescolog, astfel că a profitat de ocazie pentru a face recurs la istoria literară. Invitatul a amintit de Mihai Eminescu, gazetarul de temut care, se pare, a plătit cu viaţa pentru atitudinea exprimată în textele sale. Animat de acest gând, că poate contribui la binele societăţii în care trăieşte, Gh. Mohor a început să scrie. „La lumina lămpii îl vedeam pe tata citindu-l pe Anton Pann. Nu avea timp ziua, pentru că era plecat la muncile câmpului, dar noaptea citea, iar ziua eu luam curios cartea. Mai târziu am descoperit poeziile lui Eminescu, dramaturgia lui Caragiale şi alţi autori. Am plecat din Giurgiu, am venit în Argeş şi aici am găsit mediul propice dezvoltării mele, directori de publicaţii care m-au susţinut şi îndemnat să scriu”, a mărturisit Gh. Mohor cu un aer nostalgic, amintind de Caragiale care spunea: „Cine ştie să citească trebuie să ştie să şi scrie!”
Condeiul, o armă!
George Baciu, care este şi profesor, crede că, într-adevăr, se poate obţine mântuirea prin slujirea pe altarul culturii: „Da, cultura te poate mântui! Cu siguranţă, poate fi o cale! Dar nu neapărat pentru acest scop am pus mâna pe condei. Pui mâna pe condei ca pe o armă, în primul rând; un condei ca o armă, ce trebuie să facă bine comunităţii, mentalităţii, poporului în care trăieşti. O armă cu conotaţii pozitive pe care au folosit-o de-a lungul istoriei mari oameni de cultură”. Cristina Munteanu a rostit un adevăr dureros: „Din păcate, în ziua de astăzi, condeiul – arma în sens pozitiv – nu mai este eficace. Nu mai are putere cuvântul scris! De ce? Pentru că nu se citeşte! Astăzi imaginea este la putere, are impact mai mare decât cuvântul scris! Problema intelectualilor este că nu se mai regăsesc în acestă lume, în acestă societate tehnologizată, schimbată, iar ei trebuie la rândul lor să se reinventeze!”
Tinerii, cei mai afectaţi
Societatea se confruntă cu atâtea probleme de ordin social-economic, iar cultura este văduvită de atenţia care i s-ar cuveni. Trăim într-o perioadă a tehnologizării pe toate planurile, iar în acest context cartea în formatul ei clasic, pe care îl ştim din copilărie, pierde teren. George Baciu consideră că tinerii de azi, elevii acaparaţi de trelefoane, tablete şi calculator, pierd enorm: „Au deficienţe de dezvoltare, evoluţia lor intelectuală este pusă sub semnul întrebării. Copiii fără telefon nu ar mai reuşi să se orienteze pe teren, în viaţa de zi cu zi. Educaţia unui om presupune şi afectivitatea şi sensibilitate, iar cei supuşi acestui nou zeu care se numeşte tehnologie sunt privaţi de aceste bucurii ale sufletului, plimbări în mijlocul naturii, privirea unui om, îmbrăţişarea lui, vorba faţă către faţă”.
Mentalitatea unui neam
Amestecul politicii în cultură nu pare o problemă, la prima vedere, pentru consumatorii de cultură, însă oamenii din interiorul fenomenului, văd altfel lucrurile, resimt din plin o decizie anapoda, o măsură nechibzuită luată la nivel central. Jurnalista Cristina Munteanu a dorit să afle cine poate schimba mentalitatea unui popor? Este acesta rostul oamenilor de cultură? Au ei căderea şi puterea de a face asta? George Baciu a admis că „problema numărul unu a societăţii noastre este, într-adavăr, mentalitatea! Să recunoaştem asta. Aici trebuie lucrat îndelung!”
Gh. Mohor l-a completat: „În compartimentele importante trebuie să avem doar oameni competenţi. Mentalitatea unui neam se poate schimba, dar cu profesionişti în toate domeniile. Numai că, după 1989 încoace, au ocupat funcţiile importante cei puşi de partidul aflat la putere. Ceea ce nu este normal. Trebuie urgent să ne schimbăm acest mod de a gândi!”
Educaţia sexuală în şcoli
E nevoie ca în şcoli să se facă educaţia sexuală? Problemă delicată, în jurul căreia se ivesc păreri de tot felul. Contrare. „Trebuie să îi spunem totul copilului, dar depinde cine îi spune: profesorul, preotul sau maidanul? Aceasta-i întrebarea!”, a subliniat directorul Mihai Golescu.
Gh. Mohor consideră că educaţia se poate face subtil la orele de anatomie şi biologie, în şcoală, şi îi îndeamnă pe toţi adolescenţii să citescă în opera lui Dostoievski ce înseamnă femeia, ce înseamnă mama. G. Baciu a făcut o analiză mai profundă: „Toţi aceşti factori enumeraţi, familia, preotul, profesorul, trebuie să acţioneze asupra copilului. Nu se exclude una pe alta, dar fiecare să îşi facă partea lui. Un profesor poate fi mai puţin credibil decât un preot…”
Beneficiile pandemiei
Instituţiile culturale au fost închise, precum bisericile, vreme îndelungată pe parcursul anului 2020. Spectacolele, expoziţiile, lansările de carte şi alte manifestări de acest gen au fost anulate sau amânate. Contactul omului de rând cu actul cultural a fost rupt. Transmisiile online ale unor concerte sau piese de teatru nu au suplinit absenţa spectatorului din sală. Cu toate acestea, cei doi invitaţi ai emisiunii au o viziune aparte, originală. Ei cred, contrar părerii generale, că pandemia a avut şi un rol benefic, dacă se poate vorbi şi în aceşti termeni. Pentru cultură, oarecum. Paradoxal, oamenii, izolându-se în casă, au citit mai mult, au gândit mai mult, cumva s-a întâmplat un fenomen după cum a afirmat G. Baciu: „Nu au mai mers oamenii către cultură şi literatură, ci invers, cultura către oameni, cărţile au ajuns în casele lor…”
Cum se vede viitorul?
Precum la teatru, în spatele cortinei se pot întâmpla multe lucruri ascunse privirii celor mulţi. În lumea literară au existat de-a lungul vremii destule idile mai mult sau mai puţin ştiute de marele public. A rămas o enigmă legătura dintre Iulia Haşdeu şi criticul piteşten Ionescu-Gion. Au avut sau nu o legătură? Au trăit sau nu o mistuitoare dragoste ascunsă? Gh. Mohor a citit enorm despre Iulia Haşdeu şi despre ilustul ei tată. Ştie viaţa şi activitatea lui Ionescu-Gion. Însă cu un aer misterios, zâmbind complice, a ocolit subtil întrebarea d-lui Mihai Golescu, preferând să păstreze taina… Cristina Munteanu a avut curiozitatea că afle cum se vede viitorul prin ochii scriitorului, a omului de cultură de astăzi şi i-a provocat pe cei doi invitaţi în finalul emisiunii: „Sunteţi optimişti în privinţa a ceea ce urmează?”
G. Baciu este încrezător în ziua de mâine. Bun cunocător al naturii umane, a analizat îndelung firea românului şi este în măsură să afirme: „Da, poporul român are de ce să privească spre viitor cu optimism. Avem resurse pentru a ne reveni. Dar să nu ne victimizăm la nesfârşit, să gândim pozitiv că lucrurile se pot îndrepta cu siguranţă şi să fim serioşi fiecare, să nu ne ghidăm greşit după dictonulmerge şi-aşa!”
Gh. Mohor se separă în crez de colegul de breaslă şi, precum un chirurg, deschide rana: „Cu cozile de topor, societatea noastră va rămâne în urmă faţă de celelalte state. Nu se poate merge aşa înainte! În posturile cheie, la ministerul de cultură şi de acolo în jos şi, în general, în toate domeniile trebuie să fie oameni de valoare, bine pregătiţi”. Rolul oamenilor de litere este şi acela de a folosi condeiul, exact aşa cum s-a vorbit în debutul emisiunii, ca o armă, Mihai Golescu îndemându-i să facă tocmai ce ştiu mai bine, să scrie şi să scoată la lumină pamfletul, un gen literar pe cale de dispariţie. Gh. Mohor, dezinhibat după emoţiile inevitabile ale omului aflat pentru prima dată sub lumina reflectoarelor într-o apariţie live la o televiziune, a dorit ca emisiunea să se încheie într-un mod atipic şi a recitat câteva versuri de o profunzime aparte:
„Tăcerea toarnă-n cupe o grea vinovăţie/ Socratică sorbire spre christicul necaz/ De-aceea, Doamne, ne închinăm doar Ţie/ Să nu purtăm, din nou, Golgota pe grumaz!”
