Mai sunt trei zile până la primul tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa. Cei 11 candidaţi sunt împărţiţi în două echipe: cei care nu au nicio şansă şi cei care, cu puţin noroc, ar putea fi în turul doi. Spre uimirea mea şi a celor care credeau că au cunoştinţe despre politica Franţei, actualul preşedinte a declarat că nu se prezintă la alegeri, iar acest lucru ar putea avea un impact major. Explicaţie: cei cinci ani de preşedinţie a lui Hollande au fost aşa de dezastruoşi atât din punct de vedere politic, cât şi economic, încât Benoit Hamon, care reprezintă partidul socialist al lui Hollande, este cam la coada grupului de candidaţi serioşi, cu numai 8% din intenţiile de vot. După ultimele socoteli, Emmanuel Macron, fost ministru în guvernul socialist, actualmente aproximativ social-democrat, ar avea 23% şanse. Urmat de şefa partidului Front National de extremă dreapta, Marine Le Pen, cu 22,5%, de reprezentantul dreptei sarkoziste, François Fillon, cu 19,5%, şi de Jean-Luc Mélenchon, comunist cu alură bolşevică, 19%. Dar toate aceste cifre nu au decât o valoare simbolică, pentru că, dacă de-acum înainte descoperim o pungăşie, căderea culpabilului este inevitabilă. Ca, de pildă, plata soţiei lui Fillon, d-na Penelope, ca asistentă parlamentară, adică secretara soţului deputat, dar care nu face nimic. Dar nimic. Preşedintele Republicii nu a avut prilejul să facă estimări în legătură cu influenţa unei gagici nocturne asupra alegătorilor celibatari. Nu este nicio aluzie…
Ceea ce îmi aminteşte de unul dintre voiajele mele la Salt Lake City, capitala statului Utah din SUA, sediul bisericii mormone. Care admite poligamia. Dar de 127 de ani legislaţia canadiană nu o admite. Aşa că Winston Blackmore, care are 24 de soţii şi 146 de copii, este judecat şi a fost declarat nevinovat de delictul de poligamie. Să fie clar: poligamie înseamnă mai multe soţii, nu mai multe femei. Am vrut să mă convertesc, dar nu am reuşit. Mai încerc. Şi aşa ajung la turul doi al alegerilor, despre care vă vorbeam. Marine Le Pen ar fi perdantă, indiferent de adversarul ei.
Prin urmare, ar trebui să vă spun cu cine votez. Nu vă spun, căci până acum nu m-am hotărât. Pentru prima dată, votul alb pare să aibă mulţi susţinători. Pentru că… candidaţii nu valorează mare lucru. Vă cer iertare pentru cacofonie.
Alex HOROVEANU
