Se usucă, sub ochii noştri copacii, bolnavi de „civilizaţia urbană”, îmbolnăviţi de ignoranţa unora dintre noi, importanţi. Ce am prevăzut, într-un articol publicat tot în acest ziar, se întâmplă de la o zi la alta. Din păcate. Din păcatele celor care, „bolnavi” de ideea „reabilitării urbane”, le-au tăiat rădăcinile, i-au sugrumat, încorsetându-i în „cămăşi de forţă betonate” şi sufocându-i.
Scriam atunci că, trecând prin zona Ceair, în care se petrecea un veritabil „dezastru modern” (a se citi „în numele modernizării”), când cupele şi lamele utilajelor de excavat le rupeau cu ciudă rădăcinile, improvizându-le „morminte betonate”, auzeam copacii plângând, ţipând, cerându-ne ajutorul. Ulterior, am citit că acolo, în pământ, ei comunică între ei prin reţelele comune de rădăcini şi, dacă una dintre ele este tăiată sau agresată, toate celelalte suferă, durerea punându-şi amprenta apoi pe copaci, care se usucă… „Copilării!”, îmi vor spune, probabil, unii dintre cei responsabili de acest dezastru aflat doar la început. Acum nu ne mai rămâne decât să ne văicărim, căutând „vinovaţii de lângă noi”. Vinovaţi care, înainte de a purcede la ceva, chiar „în folosul obştii”, şi „din fonduri europene”, ar trebui să mai şi citească. Din jenă faţă de bieţii copaci, dacă nu pentru ştiinţa domniilor lor.
E drept, copacii nu i-au votat. Dar nici nu le-au făcut vreun rău…
Dan ROTARU
