Într-o goană nebună au trecut patru decenii de când eram medic la un dispensar rural. Nu contează judeţul şi comuna în care funcţionam.
Dintr-un sat mic locuit de oameni săraci şi năpăstuiţi a venit la cabinet o ţărancă însoţită de fiica ei în vârstă de şapte ani. Gâtuită de emoţie, plângând, femeia mi-a spus că ar voi să o consult pe cea mică. „Nenorocitul de învăţător a pus ochii pe ea. În clasă sunt cinci copii de la I-a la a IV-a. Pe ea a aşezat-o singură în ultima bancă. La toţi le dă să scrie ceva, apoi se duce lângă ea, ocupă locul liber, se face că o controlează, apoi îi ridică uniforma şi tiptil îi bagă degetul la… Vreau să ştiu dacă mai este fată mare!”
Îl întâlnisem de câteva ori prin comună pe acest obsedat sexual. Era familist, avea doi copii minori, poza în om serios, fiu al comunei, dar era evident că nu prea îl duce mintea. Un timp fata nu spusese nimic părinţilor, dar, lucrurile repetându-se zilnic, a refuzat să se mai ducă la şcoală.
Pentru a evita orice fel de interpretări, i-am spus mamei că nu am expertiza de la un verdict şi am îndrumat-o cu bilet de trimitere la un cabinet de medicină legală de la oraş.
Ca specialist (şi) în boli venerice, am întâlnit destui psihopaţi care nu-şi pot învinge instinctele primare obsesive şi sunt veşnic în căutare de relaţii hetero sau homosexuale.
Legislaţia noastră, adeseori permisivă pentru multe fapte penale, pentru pedofilie trebuie să fie draconică, iar vinovaţii să primească ani grei de privare de libertate. Apoi, am putea prelua exemplul Angliei care recurge la soluţia castrării chimice a pedofililor încarceraţi, nu prin operaţii chirurgicale şi prin medicamente. În şase penitenciare din Marea Britanie se practică la acest moment castrarea pedofilior.
P.S. Acum câţiva ani, Papa Benedict al XVI-lea şi-a cerut iertare în numele preoţilor catolici despre care există plângeri (şi dovezi) că au fost implicaţi în acte de pedofilie.
Dr. Viorel PĂTRAŞCU
