Perioada Republicii Franceze sub preşedinţia lui Francois Hollande a luat sfârşit ieri (ufffff!). Duminică seara a fost anunţată victoria lui Emmanuel Macron în turul doi al alegerilor. Cu 66,06% din voturi faţă de 33,94% pentru oponenta sa de extremă dreaptă, Marine Le Pen. Până acum, cel mai tânăr preşedinte din istoria Franţei a fost Louis-Napoléon Bonaparte, care avea 40 de ani în 1848. Nenumăraţi ochi se întorc spre noul lider care nu are decât 38 de ani. Comitetul de candidatură al Parisului la organizarea JO din 2024 l-a felicitat pe noul ales. S-a angajat să „demonstreze familiei olimpice şi lumii întregi că Parisul va organiza cele mai incredibile Jocuri în 2024, pline de pasiune şi de rezultate”.
Anunţarea rezultatelor a avut loc pentru noul ales în curtea Luvrului, palatul utilizat de regii Franţei, acum cel mai prestigios muzeu din lume. Aici se află o piramidă din sticlă, construită de un arhitect americano-chinez. Care seamănă ca două-trei picături de apă cu cea de pe anumite bancnote de dolari americani. Şi care este un simbol masonic. Tot asta este şi compasul şi echerul, care se puteau vedea pe peretele din spatele noului preşedinte. Coincidenţă? Perdanta Marine Le Pen s-a dus în pădurea Vincennes, unde a dansat rock după ce jurnaliştii au fost excluşi la ora 22.
Noul preşedinte s-a angajat să facă totul ca să nu mai fie niciun motiv de a vota pentru „extreme”. „Doresc unitatea poporului şi ţării noastre. Vă voi servi cu dragoste”, a încheiat el.
Bătută, dar cu un record de voci favorabile pentru Frontul Naţional, Marine Le Pen a declarat: „Acest al doilea tur generează o recompunere politică de mare amploare în jurul prăpastiei între patrioţi şi mondialişti”. În turul doi a fost cea mai puternică abţinere de la vot din 1969, cu peste 25%. Alt record bătut: voturile albe şi nule se apropie de 4,2 milioane, adică 9% dintre cei înscrişi!
În calitate de imigrant în Franţa, sper că poziţionarea Frontului Naţional ca al doilea partid al ţării, în virtutea sentimentelor antiimigraţie, nu va deteriora peisajul politic al Parisului.
Alex HOROVEANU
