Banal, s-ar putea spune: preşedintele Klaus Iohannis a promulgat o lege care modifică regimul deşeurilor. Concret, se introduce obligativitatea colectării separate a unor categorii de deşeuri pentru producători. Aceasta dă posibilitatea aplicării principiului „plăteşte pentru cât arunci” de către autorităţile publice locale şi introduce obligaţii etapizate privind nivelul de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială. Producătorii şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin hârtia, metalul, plasticul şi sticla, „pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare”, potrivit proiectului de lege. Aşadar, mai avem o lege care ne obligă să depozităm şi să colectăm selectiv deşeurile. Dar care e realitatea? Deşi obligativitatea exista şi înainte (mai puţin principiul cu plata pentru cât arunci), efectele nu au fost grozave: gradul de colectare selectivă în Argeş este de circa 35%-40%. Şeful Servsal Argeş, Gabriel Moiceanu, ştie cel mai bine cât de dificil este să implementezi un astfel de program. Moiceanu este un fel de „lup singuratic”, căci unii primari nu acordă atenţia cuvenită fenomenului care poate aduce sancţiuni de la Uniunea Europeană. Au fost făcute campanii de conştientizare, au fost montate pubele speciale – tot degeaba. Mai e de lucrat la… conştiinţa cetăţenilor, iar pasivitatea autorităţilor este endemică. În plus, la ghene au proliferat căutătorii prin deşeuri care valorifică pe cont propriu tot ce se poate, în acest fel câştigându-şi banii de pâine sau de… aurolac. Şi când te gândeşti că sunt şi sancţiuni pentru cei care adună deşeuri reciclabile de la ghene! Dar cui să le aplici? Unora care nu au nici după ce bea apă?
