3 mai este ziua presei libere. Organizaţia „Reporteri fără frontiere” luptă pentru libertatea presei, căci situaţia jurnaliştilor este în multe ţări dificilă şi a fost agravată evident în 2015, când au căzut la datorie 144 de reporteri. Este vorba nu numai despre victimele din rândul presei în regiunile afectate de crize politice şi de război, ci şi de cele din Europa. Anul 2015 a debutat în mod fatal cu atentatele de la Paris, cu „Charlie Hebdo”. Teroarea islamistă s-a resimţit din plin; câţiva jurnalişti curajoşi care se aflau la locul nepotrivit au fost decapitaţi în faţa camerei de luat vederi, practic ca în Evul Mediu. În multe ţări africane sau în Orientul Apropiat lucrează reporteri în condiţii haotice, unde nu există structuri statale bine definite: guvern, poliţie, parlament sau armată. Pe deoparte, anarhia permite orice deplasare şi documentare, pe de altă parte, nimeni nu poate fi protejat sau tras la răspundere. Dar şi în Europa sunt probleme. În Ungaria legile restrictive ale guvernului duc la îngrădirea presei. Aşadar, în raportul dat de „Reporteri fără frontiere” acest stat vecin a fost declasat pe locul 65, după Madagascar. În Germania există atacuri împotriva presei libere, dirijate de grupări extremiste sau de islamişti fanatici, numiţi salafişti. În 2015 s-au înregistrat 40 de atacuri de acest fel. Fără libertatea de a transmite informaţii nu este posibilă o presă democratică, modernă si creativă. În concluzie, dictonul „speranţa moare ultima” se potriveste şi aici, fiindcă peste tot în lume se oferă voluntari care, instinctiv, ştiu ce înseamnă presă liberă. Iar jurnaliştii vestici trebuie să fie multiplicatori de informaţii corecte, dându-le astfel exemplu de conduită şi de conştiinţă celor care nu se bucură de privilegiile democraţiei şi ale presei libere.
Dr. Mariana CLEMENS
Mariana Clemens s-a născut la Piteşti. A absolvit cursurile Şcolii Nr. 3, ale Liceului „Zinca Golescu” (promoţia 1966) şi ale Facultăţii de Medicină generală, profil Pediatrie, din Bucureşti. S-a stabilit în Germania în 1982, unde s-a mai specializat în organizare sanitară şi sănătate publică, precum şi în medicină tropicală (secundar). Este în continuare cu tot sufletul alături de România.
