Colegiul „Alexandru Odobescu”
Instituţia de învăţământ are o istorie de aproape un secol (a fost înfiinţată în anul 1919), iar cadrele didactice au instruit generaţii de copii, mulţi obţinând premii naţionale şi internaţionale. Autorităţile locale şi cele din sistemul de învăţământ au dus însă un permanent război împotriva acestei unităţi. S-a construit pentru şcoala normală clădirea de pe Gheorghe Doja, pe care astăzi o ocupă Universitatea din Piteşti. A urmat un lung pelerinaj prin toate clădirile disponibile din oraş. Liceul a ajuns să funcţioneze în actuala Şcoală Nr. 11 „Mihai Eminescu”. N-a mai avut însă loc. A fost exilat unde se află în prezent Şcoala Nr. 2. A urmat o nouă mutare în clădirile actuale, finalizate în 1972. Teoretic, ar fi trebuit să fie linişte pentru procesul de învăţare. Aceste surghiunuri au dus la pierderi de material didactic şi foarte puţine dintre cărţile donate de fiica lui Alexandru Odobescu se mai păstrează astăzi. Au dispărut tomuri valoroase, poate chiar de patrimoniu. Nu poate fi calm în România. Liceul a fost „invadat” ani la rândul de Universitatea din Piteşti. Au fost „capturate” două corpuri de clădire şi mai era un pas până la anexarea totală. Studenţii au plecat însă şi parcă se instaurase pacea pentru elevi şi profesori. Dar anul 2017 a adus un nou asalt asupra colegiului. Autorităţile locale au trecut la ofensivă fără limite, à outrance, pentru nimicirea liceului prin fuziunea cu Şcoala Nr. 17. Decizia, în cazul căreia n-au fost consultate cadrele didactice (de elevi şi părinţi nici n-a mai fost vorba), duce – cum spuneam – la apariţia unui colos ce nu mai poate fi numit Liceul „Alexandru Odobescu”. Cui foloseşte această transformare a instituţiei de învăţământ în loc de concentrare? Liceul, având deja peste o mie de elevi, trebuie să rămână la misiunea pentru care a fost înfiinţat acest nivel de învăţământ.
Prof. Ionel-Claudiu DUMITRESCU
