Am citit ieri un banc scris de cunoscutul jurnalist Răzvan Ioan Boanchiş. Cică, într-o zi, un tânăr l-a întrebat pe bunicul său: „Tataie, cum aţi putut trăi înainte fără tehnologie, fără internet, fără computer, fără drone, fără telefoane mobile, fără facebook?” Iar bunicul i-a răspuns: „La fel cum voi trăiţi astăzi fără cărţi, fără rugăciuni, fără demnitate, fără compasiune, fără respect, fără personalitate, fără caracter, fără dragoste, fără onoare”.
Într-o astfel de lume a zilelor noastre, în care, din păcate, se nasc tot mai multe promoţii semianalfabete, ce constituie un mediu propice pentru idei distructive şi negativiste despre trecut, prezent şi viitor, sunt însă şi excepţii care ne dau speranţe. Despre una dintre acestea am făcut referire în ziarul nostru de ieri. I se mai spune „geniul din Câmpulung”, iar numele său e pe cale să devină renume: Costin-Andrei Oncescu.
Fostul elev al Colegiului Naţional „Dinicu Golescu”, admis în acest an la prestigioasa universitate Oxford, a obţinut zilele trecute încă o medalie de aur la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale, desfăşurată la Varşovia. Palmaresul tânărului muscelean e uluitor. Anul trecut a luat bronzul la Olimpiada internaţională de informatică. În 2016 obţinuse aurul la Olimpiada naţională de profil, dar şi la Balcaniada de informatică – seniori (după ce, în perioada 2012-2014, câştigase de trei ori consecutiv medalia de aur la Olimpiada Balcanică pentru juniori), la care se adaugă medalia de aur la Olimpiada internaţională pluridisciplinară „Tuymaada” şi argintul la Olimpiada internaţională desfăşurată la Kazan. De fapt, cu totul, sunt peste 100 de medalii câştigate de acest băiat de 18 ani!
Care e secretul lui? Păi, tocmai atributele pe cale de dispariţie din ziua de azi, pe care le aminteam mai sus: seriozitate, respect, caracter, pasiune etc. Fiul profesoarei de matematică Manuela Oncescu, de la Colegiul Naţional „Dinicu Golescu”, Costin-Andrei spune cu modestie că pentru această performanţă se pregăteşte cam de pe la 8 ani.
De ce a ales să-şi continue studiile la Oxford, şi nu la Bucureşti, de pildă? Din cauza anumitor diferenţe – le-a spus el în primăvară colegilor de la „Evenimentul muscelean”, dovedind calcul şi maturitate în gândire: „În România universitatea se axează doar pe partea academică, neorganizând la fel de multe cluburi şi activităţi pentru studenţi. Or, partea socială este cel puţin la fel de importantă, pentru că facultatea ar trebui să îţi ofere şansa să-ţi definitivezi personalitatea sub toate aspectele sale, nu doar în plan profesional. O altă diferenţă este că Oxfordul foloseşte un sistem de tutoriale – un fel de meditaţii. Fiecare doi-trei studenţi au un tutore desemnat care îi supraveghează îndeaproape şi, mai important, le răspunde la întrebări”.
Ce ar mai fi de spus? Poate că, în antiteză, ar fi bună o „perlă” scrisă recent de un elev la bac. Cică „rolul verbelor la imperfect e să ne arate că lumea asta chiar e imperfectă. Poţi să faci tu bine cât poţi, să te duci la biserică, să-ţi faci temele, să nu minţi şi tot te calcă maşina sau faci cancer”. Că tot vorbeam despre promoţii semianalfabete pe care se cultivă idei distructive…
4 Comentarii
DELIA DUMITRICA
Replica batranului amintit in introducere m-a uluit. Macar din generatiile acelea care traiau fara „binecuvantarea” tehnologiei faceau parte oameni mai sanatosi fizic si, de ce nu, psihic.In ceea ce-l priveste pè olimpicul nostru argesean, as putea sa spun ca-i inteleg dezamagirea, in consecinta alegerea. Cred ca nu a luat in calcul doar componenta sociala a anilor de facultate, ci componenta sociala, in general.Unui geniu i-ar fi imposibil sa accepte sa fie condus si conditionat de oameni mediocri; cred ca numai aruncand o privire asupra guvernului, stie exact de ce oameni va fi coordonat. Oare ce ministru al invatamantului din ultimii 45+29 de ani ar putea sa creeze un climat propice pentru oameni ca el? Daca ne intoarcem in timp si suntem obiectivi, raspunsul este clar: niciunul. Din aceleasi perioade amintite, care prim-ministru s-a ocupat de soarta olimpicilor nostri? Va rog, dati-mi un exemplu. Ma refer la tratamente speciale, alocari de fonduri pt. meditatii, instrumente de ultima generatie, deplasari, testari, experimente etc.. Chiar niciunul din „elita” noastra politica nu a considerat necesar sa investeasca in elita adevarata a acestei tari? Nici macr cu banii statului? Ca sa nu mai spunem ca avem exemple in istoria acestei tari in care oameni, nu neaparat politici, dar cu stare si cu influenta, au contribuit la devenirea unor viitoare NUME , de mare prestigiu pentru noi: M. Kogalniceanu fata de N. Grigorescu (ajutat sa studieze la Paris, dupa ce a vazut o pictuta a sa cu Manastirea Agapia); Al. Vlahuta fata de D. Georgescu-Kiriac ; Fundatia E. Gojdu, care a lasat 8 edificii impunatoare la Budapesta si o mare avere pt. a fi ajutati cu burse de studiu studentii romani din Transilvania si Ungaria cu inalte capacitati intelectuale (printre acestia se numara si O. Goga, poetul suspinelor noastre, Traian Vuia, C-tin Daicoviciu, Victor Babes etc.). Prin 2005, prim-ministrul Tariceanu si ministrul de externe, Mihai Razvan Ungureanu, au decis sa incheie un acord cu statul ungar oferindu-le bunilor nostri vecini sub forma de donatie averea lasata de Gojdu; ordonanta propusa de cei doi calai nu a a trecut nici de Parlament, nici de Presedintie (Traian Basescu)., din fericire.
Anonim
Mulţumim pentru acest comentariu. (G.L.)
Puiu
Am auzit recent că manualele de la anumite clase sunt pline de greșeli.Se pare că domnul ministru,domnul rector,cea mai mare varza din Învățământ in ultimii 29 de ani,a luat decizia să le retipărească.Cand vreodată să facă o editură așa ceva,mi-am zis atunci!?Astăzi am confirmarea: nu se retipăresc,rămân așa cum au fost.Poate rămân manualele și pleacă ministrul,dar cine vine?Sa va aduc aminte de cei mai slabi miniștri: Andronescu,Adascalitei, Anton ,Hârdău, Funeriu( colegul de genul neutru al celorlalți),Pop și alții pe care nu merita să mai scriu.Râd curcile și plângem noi.
Anonim
Din păcate…