Uzina Dacia din Mioveni pierde din competitivitate în rețeaua Renault
Uzina Dacia din Mioveni nu mai are poziția dominantă pe care o avea în trecut în rețeaua industrială a Grupului Renault. În ultimii ani, creșterea rapidă a costurilor din România a redus competitivitatea fabricii în raport cu alte uzine ale grupului, precum cele din Maroc sau Turcia.
Declarațiile vin chiar de la Thierry Charvet, Chief Industry Officer și responsabil pentru rețeaua globală de producție a Renault Group, într-o discuție cu jurnaliștii la Paris, la avanpremiera noului model Dacia Striker.
Costurile din România au crescut puternic
Oficialul Renault a explicat că problema principală a uzinei din Mioveni nu este productivitatea angajaților, ci creșterea accelerată a costurilor de producție.
Potrivit acestuia, în ultimii cinci ani costurile totale din România s-au dublat, atât în ceea ce privește salariile, cât și energia.
„Dacă ne uităm strict la productivitate, Mioveni este puțin în urmă, dar produce peste 1.000 de mașini pe zi și este o uzină foarte bună. Problema este inflația costurilor de bază, care a fost cea mai mare din grup”, a explicat Charvet.
În prezent, uzina produce sub 300.000 de automobile anual, deși în urmă cu mai bine de un deceniu exista un proiect de extindere a capacității până la aproximativ 400.000 de unități.
În comparație cu România, alte centre industriale ale grupului au devenit mai atractive din punct de vedere economic.
Charvet a subliniat că nivelul competitivității industriale din Turcia este „foarte, foarte ridicat”, iar uzinele din Maroc sau alte piețe cu costuri mai reduse oferă avantaje importante pentru producție.
Acesta este unul dintre motivele pentru care noul model Dacia Striker va fi produs în uzina Renault din Bursa, Turcia, și nu la Mioveni.
Automatizarea, una dintre soluții
Pentru a îmbunătăți competitivitatea uzinelor, Renault mizează pe creșterea gradului de automatizare. În următorii ani, compania intenționează să introducă inclusiv roboți umanoizi pentru operațiuni repetitive sau care implică manipularea unor piese grele.
Totuși, nivelul de automatizare depinde puternic de costurile locale ale muncii. Uzinele din Europa de Vest sau Coreea sunt deja mai automatizate, în timp ce în țări precum România, Maroc sau Turcia automatizarea este mai redusă.
În paralel, Renault mizează și pe îmbunătățirea eficienței prin procese interne de optimizare și dialog cu angajații.
Producția globală poate fi mutată rapid
Un alt detaliu important dezvăluit de Charvet este că alocarea producției pentru un model poate fi modificată chiar și cu aproximativ 18 luni înainte de lansarea producției.
Acest lucru explică de ce decizia ca modelul Dacia Striker să fie produs în Turcia ar fi fost luată cel târziu în 2025, într-un moment în care costurile din România creșteau rapid.
Interviul complet cu Thierry Charvet poate fi citit AICI.
