Dr Viorel Pătraşcu
Datorăm în bună măsură haosul, nebunia vieţii de zi cu zi şi interminabilul război româno-român declanşat după 1989 televiziunilor noastre.
Care au promovat şi au adus în centrul atenţiei nonvalori, au întreţinut permanent discordia şi au dezinformat grosolan o populaţie exagerat de credulă, ieşită buimacă din totalitarism.
Televiziunile şi fotbalul au făcut dintr-un îmbogăţit al tranziţiei un personaj care debitează permanent vorbe goale în vânt, îşi dă cu părerea despre orice, îl invocă pe Dumnezeu şi încearcă să ne convingă că este un guru al ortodoxiei.
Îninte şi după Paşti, butonând telecomanda, am zăbovit să-l urmăresc în două interviuri acordate în „Palatul” său, aşezat preţios într-un jilţ, înconjurat de icoane şi frecând la nesfârşit în palma dreaptă un şirag de mătănii.
Excitaţia sa psihică, tendinţa nestăpânită de a vorbi continuu şi adeseori incoerent este definită în DEX drept logoree.
Cu gândul la rating, cu feţe umile, reporterii n-au reuşit minute în şir să-i întrerupă tirada despre credinţă şi mântuire, păcate şi liturghii, Satana, lepădarea de „drogamente şi viagramente”, Dumnezeu şi Învierea de Apoi.
„La început mă duceam rar la biserică. Acum nu mai pot să trăiesc fără asta. Nu mă mai întâlnesc cu borfaşi, curvari şi beţivi. Îi iubesc, eu nu urăsc pe nimeni, dar nu mai pot să stau în preajma lor. În credinţă eu sunt la iniţiere, la abecedar, dar vreau să mă dumnezeiesc.
Dumnezeire înseamnă bunătate şi dragoste infinită. Ca să mă mântuiesc trebuie să respect cele zece porunci. Aşa scrie în Evanghelie. Noi, oamenii, nu merităm împărăţia cerului. Acolo este Iad infinit sau bucurie infinită.
Miliarde de suflete sunt şi colo, şi colo. Unde au loc? Păi, Dumnezeu, într-un centimetru cub, aşază miliarde de suflete. Dumnezeu ne-a dat cerul şi ortodoxia, iar eu spre astea mă duc”…
