Mă întorc din nou acasă, la livada care-mi frânge inima. Cu merele și perele „grohod” sub pomi, cu crengile răsfrânte de greutatea fructelor. Cumva, o „livadă cu vișini” a la Cehov, care-mi spune și mie, trist și înduioșător totodată, tragic chiar, că nu sunt decât un martor a ceea ce se întâmplă undeva, dincolo de mine, undeva la putere. Unde se petrec lucruri importante, se iau decizii importante, dar nu și pentru salvarea pomiculturii noastre, a agriculturii noastre.
A nu știu câta oară țăranii noștri, pomicultorii noștri, trăiesc un paradox economic și financiar totodată. Livezile lor, unele care n-au fost încă defrișate, ba chiar bine lucrate, fac bogăție de mere și pere, dar când e să le valorifici rodul, n-ai cui. Ți se frânge inima când vezi ce mândrețe de fructe s-au făcut și anul acesta – mari, spălate și bucălate – dar pe care n-ai cui să le dai, să iei și tu, acolo, un ban muncit și ca lumea. În afara consumului propriu, în familie, cu prietenii. Sau, mă rog, la piață, dacă ai cu cine le culege și transporta, dacă ai loc la tejghea de samsarii care nu te îngăduie. Sub ochii poliției, îți oferă un preț de nimic, ori îți fac vânt afară. La supermarket, n-ai loc de merele străine, îmbulinate cu ceară pentru sulemeneala obrazului, să dea bine la cumpărător. Care cumpărător, săracul și neștiutorul, habar n-are că gem de chimicale. Dau banii pe ele, nu mulți, e adevărat, sunt frumoase, dar nu-și explică de ce n-au și gust. Sunt fade.
Da, ăstea străine, mai toate sunt fade, fiindcă s-a umblat la chimia lor. Dar n-ar fi asta hiba noastră, drama noastră, ci faptul că noul regim, că a fost condus de pesediști ori liberali, le-a dat lovitura de grație proprietarilor de livezi. Și unii, și alții au făcut astfel legile, că „livada” poate să fie oricât de bine îngrijită, poate să producă oricât, în economia de piață ea nu prea mai rentează, nu aduce profit. Din contră, merele și perele, neculese, putrezesc sub pomi. Și putrezesc, fiindcă nu mai are cine să le culeagă, satul a îmbătrânit. Iar dacă le culegi și încerci să iei pe ele un preț rezonabil, n-ai unde le depozita, nu beneficiezi de rețele de achiziție și distribuție, supermarketul pretinde, la contractare, să-l aprovizionezi constant, în conveier. Altfel spus, nu există încă un cadru legislativ, unitar și stimulativ totodată, pentru a defini produsul ecologic de cel comun, cu criteriile și condițiile de respectat, cu subvenții din bugetul agricol comun al CE. Care, dacă există, deocamdată este ținut la secret.
Da, știu bine povestea cu asocierea care ar rezolva toate acestea și multe altele. Îmi amintesc bine că, în urmă cu ani, când argeșeanul Daniel Constantin ajunsese ministrul agriculturii, ne-a dat un interviu de vreo două pagini, din care rezulta că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Că o să facem asocieri, că o să împrospătăm livezile, că o să modernizăm depozitele aflate în paragină, că vom reamenaja cuptoarele de uscat mere și prune, că vom crea condiții de preindustrializare a fructelor ș.a.m.d. Din toate astea, ne-am ales cu câteva centre private de făcut suc de mere și pere, aglomerate toamna până peste poate. În rest, nimic, așa cum cum ne spun reprezentanți ai Societății Naționale a Pomicultorilor din România.
Și cum vedem bine și noi. A, era să uit! Aplauze totuși pentru lăudabila inițiativă a unei familii din Corbi care n-a scos la licitație „livada (lor) cu vișini”, ci, ca să reziste marilor transformări sociale, a creat o „Livadă a bunicului”, unde nu doar poți să-ți culegi fructul dorit direct din pom, dar tot aici, în livadă, la ceaunul pus pe pirostrii, îți poți face o dulceață, un magiun.
Dar în lumea noastră, pățită cu pământul băgat obligatoriu la „colectivă”, e mai greu să-l lămurești pe om să se asocieze. Și asta după cei i-ai spus că l-ai scăpat de șnapani, de cei care dispuneau de pământul și utilajele lui. Păi, nu văd ei bine că au apărut alții? Care te jefuiesc mai rău decât cei dinainte. Și ‒ vorba unui personaj din „Livada” lui Cehov ‒ uite așa „a trecut viața, de parcă nici n-ar fi început”. De vreo treizeci de ani! Păi, să nu ți se frângă inima?!

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio