Lista pericolelor care ne pândesc e lungă. Și, desigur, reverberantă. Mai ales în această perioadă de pandemie, când nu mai ești sigur pe viață, dacă ai ieșit în târg. Ba și dacă stai acasă.
Le știm în bună măsură, nu spun eu aici o noutate. Primul care ne pândește este Covidul. Ne defrișează fără să țină cont de rudă, de sămânță, de stare socială, de vârstă – cum se credea și cum încă mai cred unii tineri – de politică etc. După el, adică după sănătate, cred eu, nu vine neapărat criza economică, ci nevoia de a face școală, educație, cultură. Adevărată! Că o să ajungem nu numai o nație de agramați, ci și de oameni care nu știu ai cui mai sunt. De unde se trag, cine sunt și încotro se duc. Căci, altminteri, în viață, o să ne arate doar calculatorul cât fac 2 + 2. Fac patru, după cei normali, sau fac și cinci, dacă așa spune șeful. Ori corectitudinea politică! Să mai vorbim de faptul că ne naștem mai puțini decât murim, că infrastructura e prăpădită! De parcă a fost vreodată mai bună? Tot mari lipsuri, nu?
Dar, la urma urmei, ce treabă am eu cu toate astea? Mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul. La vârsta mea, se poate spune și că mi-am cam încheiat socotelile cu viața. Dar nu-i așa! Cât putem să facem umbră pământului, s-o facem cu rost, cu folos. Că și d-aia mă caută un prieten – nu vrea să-i dau numele – dacă nu știu eu pe cineva care să aibă o putere să nu-i mai lase să candideze la primărie pe Mihalcea și pe Dumitru. Că și-au bătut joc de comuna – orașul ăsta din buza Piteștiului. „Politica a distrus orașul”, ca să-l citez. Să-i dau eu un doctor social să pună diagnoza localității din Lunca Argeșului și de pe minunatele dealuri cântate de Ion Pillat. Și trăite de Brătieni. Foarte fertile, mănoase, dar păguboase când e vorba să-și aleagă în frunte oameni competenți, pricepuți, loiali cetățenilor. Știe el neîndoielnic un primar priceput, tânăr, cinstit. Și iubitor de localitea în care s-a născut. Bun să se bată pentru a croi un centru civic la blocuri, pentru reabilitarea infrastructurii suferinde și extinderea rețelelor de apă, canal, gaz, pentru realizarea atâtor lucruri edilitar-gospodărești de care mai noul oraș are nevoie. Lucruri altminteri cuprinse într-un ziar care se distribuie zilele acestea. Care se pot face de niște oameni care combină util sudoarea cu inteligența.
Mă uit la omul din fața mea și am sentimentul că-n el s-a trezit o stare de mândrie amorțită, după starea de șoc provocată de pandemie. S-a împăcat cu gândul că povestea asta cu virusul nu se va termina așa de repede, dar nici nu-i de stat cu mâinile-n sân, dacă tot e să alegem un om destoinic în fruntea obștii. Că, repet, altminteri, lista pericolelor care ne pasc este destul de lungă.
Și la Ștefănești. Și aici omul este o vietate șubredă, dar este înzestrat cu inteligență, care inteligență poate contribui la salubrizarea moravurilor, la prosperitatea pe care ne-o dorim cu toții. Contează apelul făcut la vreme de alegeri, contează să fie cetățeanul conștient pe mâna cui se dă timp de patru ani. De aceea, fără a se băga în poltică, omul nostru s-a implicat totuși în realizarea unei publicații lămuritoare, destinate celor de aici. Să spunem în ea ce credem că-i de făcut, să ne orientăm la consilierii care sunt bătrâni la minte și chiar pun mâna să facă, nu sunt buni doar pentru ședințe.
Nu pot, în spațiul unui articol, să fac inventarul lipsurilor noastre. De la Ștefănești și de la Pitești, de la Vernești ori de la Curtea de Argeș. Din Argeș și din România, dacă doriți. Pot, în schimb, să vorbesc în ziar despre nevoia de a afla și de a alege lideri substanțial profilați pe făcut treabă, consecvenți și competenți. Și, mai ales, cinstiți!

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio