În El Clásico, Realul ȘI-A APROPIAT victoria în fața Barcelonei, în ultimele minute – glăsuiește o știre pe internet. Greșeala, frecventă, din păcate, în limbajul cronicarilor de fotbal, este numită de lingviști confuzie paronimică, fiind produsă de folosirea unui termen în locul altuia, a unei noime, în locul alteia: INVESTI/ ÎNVESTI; ALINIAT/ ALINEAT; FAMILIAR/ FAMILIAL; PETROLIER/ PETROLIFER etc. APROPIA presupune o deplasare în spațiu, o apropiere de ceva sau de cineva, ca la Creangă: Când (capra) s-apropie bine, ce să vadă?, în timp ce APROPRIA are tâlcul de a-și însuși un lucru (străin), după cum grăiește Ion Ghica: (I. Heliade Rădulescu) își… apropria toate evenimentele politice, în general, și revoluția de la 1848 în special.
Un turist român, atent la gastronomia franceză, spune că a mâncat, undeva în Dordogne, renumitul PATEU numit FOIE GRAS. DOOM îl contrazice însă pe român, precizând că dumnealui a mâncat savurosul produs culinar din ficat de gâscă sau de rață, numit PATÉ –, în formă articulată patéul, având pluralul patéuri, care desemnează, precum în cazul brânzeturilor sau al cărnurilor, sorturile acestuia. Astfel, preparatul franțuzesc din ficat, PATÉ, va fi deosebit, în forma sa nearticulată, de plăcinta umplută cu brânză sau cu carne, numită PATÉU, cu plural omonim – pateuri, rudă bună cu turceștile merdenea (merdane), burek (börek) și șuberek. Uneori, produse asemănătoare de patiserie au servit escaladării pe scara socială. Zice Negruzzi în Istoria unei plăcinte: Cu iaurt, cu gugoșele,/ Te făcuși vornic, mișele!
Respectarea programului de guvernare a rămas PRIMA noastră PRIORITATE – ne asigură, într-o emisiune tv., un vorbitor de partid. Ceea ce ar veni cam așa: ÎNTÂIA noastră ÎNTÂIETATE este programul…, căci PRIORITATE (franțuzescul priorité) asta vrea să zică – întâietate, precădere, preponderență, primat, primordialitate. După pauza publicitară, ideea este reluată: Guvernul VA PRIORITIZA proiectele de maximă importanță națională. Verbul există și în franceză (prioritiser), și în engleză (to prioritize), așa că, vrând-nevrând, de ce nu l-ar recunoaște și dicționarele noastre? Nefiind totuși PRIMA noastră PRIORITATE.
Am sosit cu întârziere la eveniment, se scuză niște tineri, pe facebook, DATORITĂ ȘTRANGULĂRII circulației. De la nemți vine ștreangul (Strang), cu care a fost strâns de gât și Saddam Hussein, după ce i s-a explicat omenește cum stă treaba. De la latini am moștenit verbul a strangula (strangulare), a micșora lățimea unui curs de apă, a unui drum; a gâtui. O contaminare fonetică între cei doi termeni a dat naștere hibridului incorect ȘTRANGULARE, ce poate fi privit și ca etimologie populară. Fiind favorizată și de atracția sau confuzia paronimică, etimologia populară este o greșeală de lexic: REVINDECARE a apărut sub influența termenului vindecare (latinescul vindicare), unii vorbitori confundându-l cu REVENDICARE, a cere, a pretinde un drept, (franțuzescul revendiquer). Tinerii nu datorează nimic STRANGULĂRII, cauză aducătoare de necazuri șoferilor, de aceea, în locul prepoziției cu dativul, DATORITĂ, formată de la verbul a datori (datora), trebuie așezată locuțiunea prepozițională cu genitivul, DIN CAUZA. Zice Labiș: E un ștreang în adâncul genunii/ Ce mă spânzură invers spre cer.
C. VOINESCU
